Citat:
În prealabil postat de MineaPeter
Au existat cazuri din acestea! S-au lăsat „impresionați” de felul cum episcopii greco-catolici au rezistat în fața comuniștilor în 1948 și în anii adiacenți acestuia, fără să treacă la Ortodoxie - adevărul este că și modul în care le-a fost atunci pusă în față Ortodoxia a fost unul greșit, care nu i-a ajutat să înțeleagă cu adevărat de ce Filioque este o erezie și de ce Ortodoxia lui Hristos este Adevărul.
Ortodoxia NU trebuie predicată ca o alegere de tipul „ori te convertești ca să primești funcție mare și să trăiești bine pe pământ, ori te omor”! Greco-catolicii aceia au rezistat cu râvnă, dar erau pe o cale greșită a dogmelor. Mai departe, după moarte, sigur că Domnul i-a judecat după măsurile Lui.
|
Adevărul e că oricine își dă viața pentru Hristos este un om mare. În Ortodoxie există botezul sângelui exact pentru mucenicii care nu sunt botezați ortodocși dar își dau viața pentru Hristos. Deci faptul că nu sunt botezați ortodocși nu prea ar mai conta la Judecată, de vreme ce și-au primit botezul prin sânge oricum. Bineînțeles ce le ofereau comuniștii nu era Ortodoxia adevărată, ci colaboraționism cu unele îngăduiri. E clar că jertfa era decizia mai demnă în astfel de împrejurări.
Dar nu văd de ce ar adera cineva la catolicism de parcă noi n-avem și mai mulți mucenici pentru credință? Poate n-au fost ierarhi, dar am avut o sumedenie de mireni, preoți, și monahi.
La fel ca apostații la neoprotestantism de dupa 1990, apostații greco-catolici mi se par oameni confuzi.