[CristianR]

Cătălin, mă bucur să te salut după multă vreme și iarăși m-am bucurat văzând că pe anumite teme gândim la fel.
În privința acestei mari taine a Dumnezeirii pe care îndrăznim să o sondăm cu mințile noastre, ale căror limite parcă ne simțim provocați să le depășim - și nu consider această îndrăzneală o impietate -, cred că diferențele dintre tine și RappY sunt doar de ceea ce se înțelege prin timp, veșnicie, început, naștere.

Însă felul în care pr. Ioan Ică a formulat taina Sfintei Treimi pe mine mă lămurește și cred că formulări asemănătoare a folosit și părintele Stăniloae în Teologia Dogmatică a sa.

Nașterea din veșnicie sau continuă nu înseamnă decât că ea nu se petrece în timp, care a fost creat, ci - dacă putem spune așa - înainte ca Dumnezeu să creeze timpul (și spațiul). Veșnicia fiind ceva ce a fost și este, poate fi considerată un timp continuu, deși însăși ideea de timp intră în contradicție, practic, cu veșnicia.

De aceea, a spune că Tatăl naște pe Fiul din veci înseamnă, de fapt, că El este cauza Fiului.

Voi căuta, mai bine, cuvintele părintelui Stăniloae, poate ne va lumina pe toți deopotrivă.