[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Dragă Demetrius, să știi că, deși a trecut mult timp, teolog tot n-am devenit, însă întrebările pe care le ridici mă provoacă să meditez un pic asupra lor, cu atât mai mult cu cât tema este foarte potrivită pentru acest nou început de urcuș spre Tabor care este Postul Mare.

Mulțumesc mult pentru răspuns și pentru solicitudinea arătată ca înainte cu mult timp.

Chiar dacă că n-ai absolvit nicio unitate de învățământ de specialitate, eu tot te creditez ca înțelept în subiecte de teologie și de aceea am profitat de ocazia rarisimă pe care ne-a oferit-o linkul părintelui Petroniu (postat de Rappy).

În prealabil postat de CristianR

Fiind vorba despre cei botezați în Hristos, în accepțiunea sfinților părinți din vremea în care Biserica era nedespărțită, consider că se referă la creștini. Și cum nimeni nu poate să-L mărturisească pe Hristos ca mântuitor decât în Duhul Sfânt - după cum spune Apostolul -, consider că toți cei care Îl mărturisesc sunt creștini. Luați-o ca pe o opinie personală, bazată pe încrederea în dragostea fără limite a lui Dumnezeu, care vrea să ne cuprindă pe toți ca o cloșcă sub aripile Sale.

Dar, într-adevăr, nu se referă la cei lipsiți de botez, ale căror puteri rămân limitate la nivelul firii naturale, iar firea nu se poate depăși pe ea însăși, nu poate învia prin sine.

Spre deosebire de Scriptură, care se referă la firea naturală omului căruia îi este propovăduită Evanghelia.

În prealabil postat de CristianR

Aici cred că aș avea eu nevoie de lămuriri de la tine, dacă vrei să-mi dezvălui ceva din specificul credinței tale, respectiv dacă ești un adept al gnosticismului, care consideră firea ca fiind rea în sine. Speranța mea este că nu cauți să identifici citate care par a-ți confirma niște păreri formate de multă vreme, ci că dorești, la fel ca mine, o cercetare onestă, care să ne ducă la întrezărirea adevărului la capătul ei.

Specificul credinței mele este Hristos (este El gnostic?), pe Care L-am găsit în Scriptură și astfel El mi-a format, nu de multă vreme, păreri pentru care eu caut tot în Scriptură, onest, nu confirmare, ci infirmare, pentru a mi le reconfigura, dacă este cazul.

22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!(Rom14,22)

În prealabil postat de CristianR

Cum firea, adică natura, este creată de Dumnezeu, satana nu poate face parte din ea, el însuși fiind creat ca o entitate aparte, dar care poate parazita natura (firea), preferând să facă aceasta îndeosebi cu omul, pe care-l invidiază pentru că Dumnezeu l-a pecetluit cu chipul Său încă de la Facere. Acest chip n-a dispărut niciodată din om, orice om de pe pământ se naște cu el, îi este constitutiv, însă Căderea întrerupând comunicarea harică a omului cu Dumnezeu (lumea materială ecranând-o și ea), a venit Hristos ca să-l restaureze, să-l înnoiască, să-l pecetluiască din nou cu chipul Său, lucru care se face de data asta în mod asumat de către fiecare om, în libertatea conștiinței, prin credință și mărturisire. Chiar și atunci când, pentru a-l scoate încă de la începutul vieții sale de sub puterea diavolului, nașii asumă credința în numele pruncului, el va trebui, când crește, să și-o asume liber și personal, altfel făcând botezul nelucrător.

Dacă satana nu face parte din firea omului și a naturii, cum de se face la botez, la 40 de zile de la naștere, lepădarea de satana? Sau sugerezi că lepădarea nu este altceva decât un fel de ”tămâiere” a inimii înainte de a primi pe Duhul Sfânt?

Natura pe care a creat-o Dumnezeu nu este desăvârșită pentru că o percepem aici/acum într-un moment de tranziție printr-un nivel limitat de conștiință, însă totuși este perfectă fiindcă tranziția naturii are ca ”finalitate” veșnicia.

În prealabil postat de CristianR

Într-adevăr, virtuțile nu sunt naturale, nu țin de fire, ci sunt dumnezeiești și prin ele trecem efectiv... la nivelul următor. Fără botez și eu cred că este mai ușor a lucra răul decât binele, pentru că spre rău este suficient să aluneci, în timp ce pentru bine trebuie să faci un efort, acela de a lua talanții dăruiți la botez și a-i converti în virtuți.

Da, transcendența nu-i firească, se lucrează de Duhul Sfânt în toți.

În prealabil postat de CristianR

Întrebările tale, mai ales aceasta, sunt mai degrabă tehnice, țintind parcă spre 'cum' lucrează harul, Dumnezeu, prin mijloace concrete; or pentru asta trebuie să pătrunzi în tainele Lui, lucru de care nu sunt capabil. Pe mine mă interesează mai mult 'tehnicile duhovnicești' de desprindere de păcat și refacere a legăturii cu Dumnezeu, pe care părintele Petroniu le dezvăluie ca un adevărat maestru spiritual.

Totuși, având în vedere că botezul în Hristos șterge (iertând) păcatul strămoșesc, moștenit de la părinți de orice prunc, înseamnă că după botez avem doar păcatele personale de spovedit, iar un copil până la șapte ani, cu o conștiință în formare, este considerat fără păcat. În orice caz, fără păcate mari care l-ar opri de la Împărtășanie, aceasta din urmă fiind ea însăși primită 'spre iertarea păcatelor'...

Bănuiesc că spui că ești incapabil de a pătrunde tainele Lui doar pentru a te smeri mai mult și mă bucur pentru tine, însă oare această autolimitare nu e sinonimă cu îngroparea talantului?