[MineaPeter]

În prealabil postat de RappY

Și oricum e adevărat că multe femei fac avort doar pentru că-s dezinformate. Femeile sunt influențabile și li s-a zis mult că nu e păcat, că e ceva normal, că fătul nu e o „persoană”, etc. Dacă ar înțelege păcatul pe care îl comit nu ar mai face așa ceva multe dintre ele.

Foarte plauzibil!

Ideologiile moderne care nu pun mare preț pe viața omului (ce să mai zicem de viața de după moarte, de multe ori expresia „nemurirea sufletului” este folosită ca răutate ori ironie) intoxică omul cu învățături de genul „E doar o bucată de carne”. Fetele și femeile trebuie să înțeleagă că avortul (sau „chiuretajul”, cum i se mai zice simplist) nu este totuna cu returnarea sau schimbarea unui pulover căruia i-ai prins din greșeală mâneca într-un cui din gard, pe drum. Sprijinirea financiară a femeilor cu copii din flori, consilierea atentă a celor însărcinate în urma unui viol și a femeilor ai căror feți apar a avea malformații, sau cu sarcini toxice (acestea sunt cazuri speciale) și, mai ales, campaniile de conștientizare pentru femeia care vrea pur și simplu să avorteze din egoism - aceste lucruri sunt mai mult decât binevenite!

Așa cum șoferii trebuiesc conștientizați ce mare pagubă este să fii drogangiu la volan și să faci ca Vlad Pascu de la 2 Mai, așa și fetele și femeile trebuie să știe bine ce înseamnă să avortezi o ființă omenească. Foarte bine fac asociațiile pro-viață care le pun imagini cu copiii, ca să le ajute să hotărască lucrul cel bun!
Și iarăși, dialogul pro-viață cu femeia însărcinată trebuie să țină seama de situația ei personală: dacă ea este o carieristă materialistă egoistă, preocupată de confortul ei propriu și de relațiile cu bărbații cu bani, sau dacă este o elevă săracă rămasă însărcinată cu un derbe...golan care dă bir cu fugiții, ori dacă a fost violată tot de un Derbe-Golan și se întreabă ce rost are să dea naștere copilului unui astfel de om, sau dacă doctorul a „depistat” cum că fătul ar fi acefal ori cu sindromul Down, sau când oricum sarcina pune viața mamei în pericol de moarte. Abordarea pro-viață trebuie să îmbrace chipul potrivit, de la cazurile când este mai ușor să renunți la avort la cele mai grele! Să nu uităm de empatie!

Femeile cu gândire avortivă mai trebuie să fie conștiente că prin purtarea lor, chiar și dacă nu reușesc să avorteze, le imprimă foarte probabil înclinații antisociale copiilor care se nasc din ele, prin ura din timpul sarcinii. Este un păcat CUMPLIT atunci când cea care trebuie să îți fie cea mai dragă ființă te întâmpină, dimpotrivă, cu o ură mai mare decât ceea ce simt oamenii rasiști sau cei aroganți care fac discriminări de clasă și își resping toți posibilii prieteni. Eu cred că un copil care „era” să fie avortat are șanse mari să se dezvolte ca autist egoist, și sunt gata să exemplific aici cu propria persoană, că nu vorbesc pur și simplu din imaginație. Și mama mea a vrut să mă avorteze, se bătea cu pumnii în burtă în acest sens, apoi a avortat-o oricum pe sora mea mai mică (posibil să fi fost doar soră după mamă, căci mama mai umbla și cu alți bărbați afară de tata). Este cu atât mai rău să fii singurul copil (și „la bunici”, și aceia cu probleme, nici măcar singur la părinți), când și foarte-începutul vieții tale a fost presărat cu ura aceasta avortivă și ai probleme de sănătate psihică și sufletească, iar răul cel mare a fost făcut ÎNAINTE de naștere, plus păcatele care se adaugă după.

Și încă un lucru: chiar dacă după naștere te crește altcineva care îți ține loc de mamă (în cazul meu, bunica paternă), dacă ai plecat cu o moștenire proastă din pântecul celei care îți este mamă adevărată și ești amputat exact în punctul cel mai important pentru un om (atașamentul de mamă), nici dragostea pentru alți oameni nu are cum să fie bună! De exemplu, dacă „te îndrăgostești” sunt șanse mari să fie OBSESIE, nu dragoste. Iar cu timpul, și atașamentul familial față de persoana care îți ține loc de mamă se deteriorează, mai ales dacă se fac mai departe greșeli educaționale. Eu pe bunica am lăsat-o singură înainte ca ea să moară! Și oricum, trăiam mai mult ca doi străini în casă în anii aceia. Moștenirea rea din burta mamei + greșelile din „restul familiei” unui copil nedorit atrag alte și alte păcate!

Așa că fetele acelea mofturoase care gândesc cu pudra de la rimel și visează palate cu 40 de camere și excursii în Dubai la fiecare lună plină ar trebui să înțeleagă mai bine ce înseamnă respectul față de darul vieții pe care Domnul ni-l face. Și bineînțeles și politicienii, fie ei auriști sau altceva, trebuie să aibă grijă de viitoarele mame ale patriei și, nu în ultimul rând, să fie oameni demni și coerenți+consecvenți în discurs! Și în fapte. Dacă în campania aceasta electorală ei își asumă susținerea vieții, să NU ne pomenim pe urmă, după ce ei câștigă, că vin cu legi pro-choice și cu largul acces la avort pentru clinici. Nici măcar la presiunile lui „Tanti Ursula”. Poate că va trebui să mai lăsăm creasta jos cu pretenția de a fi în Schengen, Visa Waiver și OCDE, în caz că ne vom trezi că la condițiile de admitere acolo ni se cere și liberalizarea avortului.

Mai presus de granițele și apartenențele acestea pământești, important este ce vom face după moarte la porțile Patriei Cerești! Vom fi primiți în Ea sau nu? Chiar dacă la sfârșitul lumii și pruncii avortați vor învia, la fel ca toți ceilalți morți, să nu uităm că lipsirea lor de Sfântul Botez este un handicap cumplit. Nu toate tainele Domnului ne sunt descoperite, nu știm dacă El nu va găsi și pentru ei o soluție specială salvatoare (în afară de faptul că mamele trebuie să facă pocăință, să ajute viețile altor copii, de pildă prin fundații pro-viață, și să NU repete păcatul), însă gândirea de tipul „E doar o bucată de carne, lasă că fac altul” sau chiar „Și ce dacă îl omor, Dumnezeu oricum îl va învia pe vecie” rămâne o lipsă de respect față de Darul Vieții! Este ca atunci când zici „Lasă să fac murdar în clasă, că oricum face femeia de serviciu curat”. Să NU fie!

Și apropo de tema vieții și-a avortului, sâmbăta cealaltă pe 23 martie ar trebui să fie o nouă ediție a Marșurilor pentru Viață! Așa știam, că se țin în jurul Bunei-Vestiri (anul trecut chiar de ea, în alți ani în sâmbăta dinainte, scăzând miezul perioadei COVID, desigur). Să ne pregătim sufletește și pentru aceste evenimente care mai aduc oamenii împreună!