Citat:
În prealabil postat de RappY
...
Dar pe plan duhovnicesc, este mult mai complicat. Și sfinții apostoli au mucenicit toți cu bună știință, creștinismul este fundamentat pe martiriu. Așa că o să vezi și o atitudine asumată, Virgil Maxim spunând „Noi ne predam în chip conștient, ca să nu lipsim de pe altarul de ispășire, pentru păcatele noastre și ale neamului”.
Am scris un articol despre acest subiect, nu știu cât de clar este dar este ce am înțeles eu din scrierile lor: https://ro.orthodoxwiki.org/Spiritua..._anticomuniste |
Felicitări pentru cele scrise!
Citat:
Maxim Mărturisitorul despre voire
Acest lucru devine adânc duhovnicesc din cauza proprietăților specifice voinței. Sf. Maxim Mărturisitorul spune că „voirea este o putere doritoare a ceea ce e propriu firii care dorește”[3]. Atunci, voirea devine strâns legată de firea umană: firea umană este făcută să voiască să se apropie de Dumnezeu și astfel voirea este elementul esențial pentru îndumnezeire. Sf. Maxim adaugă că voirea „ține împreună toate însușirile ce aparțin ființial firii”[3], spunând astfel că prin voire ne păstrăm ontologia firii umane, adică chipul lui Dumnezeu, și tot prin voire parcurgem drumul către asemănare.
|
Despre ceea ce spune Sf Maxim Mărturisitorul cum că
„voirea este o putere doritoare a ceea ce e propriu firii care dorește”, mi se pare că ar fi loc de o precizare din partea lui, deoarece firea umană are 2(două) doriri, una sufletească(să se roage, să postească) si alta trupească (să mănânce, să doarmă). Aceste două doriri nu vin din aceși loc, ci inimă (prima) și din trup (a doua).
În continuare am boldat afirmația care nu mai are ghilimele (poate tot Sf Maxim se exprimă, sau poate tu) care ar avea nevoie de o corectare(zic eu) rezultată din deosebirile primului comentariu pe care l-am scris mai sus.
Firea omenească nu este făcută să se apropie de Dumnezeu prin firea sa, decât sub acțiunea Duhului Sfânt, căci fără acțiunea Duhului Sfânt el rămâne un animal supus instinctelor sau exemplului preluat din mediul în care trăiește. Toate voirile trupești sunt generate de instinct, iar voirile sufletești sunt generate de Duhul Sfânt.
E drept că omul are capacitatea de a se deschide spre educare, iar dacă educarea începe din fragedă pruncie cu botezul lui Ioan și se continuă cu includerea Duhului Sfânt in toate aspectele educației, puterea sufletească crește exponențial, ajungând apoi să supună trupul obiectivelor duhovnicești.
Această primă deschidere spre educație vine(în multe feluri) tot sub influența Duhului Sfânt și e susținută de un accept de voință, deoarece nu vine automat din instinct și de aceea nu are acceptul formal, având nevoie de o așa-zisă ”analiză conștientă a riscurilor”, sau de o... autoritate ”părintească”. Exemplele pe care le-am ales ca să numesc voirile sufletești și trupești susțin și caracterizările ulterioare, adică se înțelege ușor că un om fără educație, deși are multe dorințe, nu va dori să postească și să se roage pentru că nu are niciun rost pentru el; orice schimbare ar apărea în viața lui care să-l conducă la a se ruga și a posti ar veni numai sub acțiunea Duhului Sfânt.