Teritoriile românești din Ucraina
Politica AUR
Total nerealistă... Trăim cu impresia fie că „pică ceva" (de la Rusia), fie că „poate ieși ceva bun de aici" („drepturile noastre"). Ori de câte ori ne-am umflat în pene în ultimii ani, rușii au arătat cu degetul ucrainenilor către „adevăratul dușman" (România, Polonia, Ungaria), propunând Ucrainei un târg: pleacă Zelenski, rușii îi apără pe ucraineni de „prădători" (chiar au mișcat lucrurile în sensul dat la noi). Ucraina întreagă, anti NATO și anti UE, alături de Rusia. O „Rusie Mare" (se adăugă Belarus). În cazul dat, armată rusă în Bugeac, Bucovina la Ucraina, Basarabia rusificată - de data aceasta poate definitiv.
Ce sperăm, așadar? La cine? Simple amăgiri. Putem revendica, nostalgic, Timocul bulgăresc și sârbesc, teritorii întinse aromâne din Grecia... Cât de realist e un astfel de proiect, nimeni nu se încumetă să o spună. Când ai 80 la sută alogeni în Bucovina de Nord și aproape tot pe atâta în Bugeac, mai că îți zboară gândul la Timoc, da, unde procentul e unul cu mult mai mic...
Important e să vedem Basarabia acasă și să putem vorbi mai apoi de o graniță sigură cu o Ucraină europeană (pot exista oarece ajustări teritoriale, primind Herța, mai multe localități din Bucovina de Nord și parte din Bugeac - dar nu acum).
Unii tot nădăjduiesc către ruși. Poate, poate... Numesc aceasta politică. O spun răspicat: nădejdi deșarte.
- Gheorghiță Ciocioi
https://m.facebook.com/story.php?sto...00015113590228