Astăzi se împlinesc șase ani de la trecerea la Domnul a mărturisitoarei Aspazia Oțel Petrescu. Arestată în 1948 pentru că a făcut parte din Cetățui (FDC pentru fete), ținută prin închisori până în 1962.
RostOnline a republicat interviul ei cu PS Macarie Drăgoi, Episcopul Europei de Nord:
https://www.rostonline.ro/2024/01/sa...-bratele-tale/
Este desigur un interviu foarte bun, vorbind despre următoarele:
- Spovedania ne iarta păcatele, dar doar suferința ni le curăță să nu rămână urme.
- Frica de Dumnezeu este de o altă natură decât frica de satana: prima este nobilă și înălțătoare a doua este paralizantă și căzătoare.
- Momentul când a fost pusă în groapa de șobolani și a fost teleportata de Dumnezeu.
- Cadoul făcut lui Iisus Hristos care era întemnițat cu ei și minunea ce-a urmat.
- În libertate a avut mai multe căderi ca în temnițe.
- Nevoia ultimii dezlăgări la înmormântare pentru mântuire.
Citat:
(...) cum se spunea într‑o poezioară cu care‑i învățau părinții mei pe copii (părinții mei au fost învățători):
Când se unește grăunte cu grăunte,
O stâncă se‑nfiripă din firile mărunte
Și ce‑i mai pasă stâncii de‑a vântului turbare,
Din loc nici urganul s‑o miște nu‑i în stare…
Mă gândesc așa, noi zicem că sunt păcate mici, nu le luăm în considerare, mici și mari, dar toate izvorăsc din aceeași sursă, păcatul, și toate împreună fac cât o stâncă. În greutatea lor, deși ele sunt mici și multe, dar fac cât unul mare și zdravăn, și atunci avem nevoie, tot timpul avem nevoie de ajutorul părinților noștri, să ne dezlege, să ne binecuvinteze, să ajute micimii noastre. nu ne dăm seama cât de mici suntem față de marea iubire a Bunului Tată ceresc.
|