Psalmul infundatilor,
AL celor ce vor sa implineasca scriptura, adevarul, pocainta... pe dos.
Vai si vai si vai lor (noua).
Ei nu-si dau seama ca credinta din ei e invers.
Fie necredinta, fie lipsa, fie inversata la sens sau deraiata de la directie.
Cand constata ca au din intamplare credinta corecta, dreapta, cu ea ce credeti ca fac? Cauta sa stie, se umilesc, se smeresc asa ca lumea, ca sa nu creada bine ci ca sa creada invers de parca ar implini scriptura, de parca ar urma sfatul cel bun si s-ar pocai, de parca ar vrea sa marturiseasca adevarul ca iata defapt sunt invers, cersind mila, cersind indurare, cersind mancare si bani pentru neputinta lor si tot cautand sa afle si sa stie si afland ceea ce este in ei, nemultumindu-se daca s-ar putea sa fie bine asa cum sunt si vrand sa aiba mai mult si mai repede fac tot ce tine de ei ca sa aiba credinta invers, vor ca s-o vada ca e invers si sa creada adevarului pe care-l vad si atunci sa se declare indurerati ce necesita ajutor si pocainta si asa tot neavand altceva mai bun de facut ajung sa vrea mereu sa fie invers si fiind mereu invers in credinta, adica fiind defapt niste antichristi duc lupta din ascuns impotriva Domnului pentru stiinta ca niste casnici vrajmasi mamoniaci, dar pierzand si abandonand lupta contra Domnului, vor sa poata plange ca si cum s-ar pocai, insa nu pot nicicum sa aiba lacrimi ci doar asa o tristete depresiva si trista, amarata si deznadajduita care insista. Nu pot nicicum planage nu pentru ca Dumnezeu trebuie sa le mai dea un dar special si suplimentar din Har ci nu pot plange pentru ca tot luand si luand fara sa fie constienti si-au luat si sinagoga sinelui si cu eul si-au infundat sufletul si puterile lui bineuvantate, au infundat izvoarele vietii si circulatiei vietii prin ei cu eul lor cel cu credinta inversata marita, ingamfata, acolo in euUul lor exact acolo in Uul cu care se tooot lauda in desert aratandu-se peste tot ca niste domngigolo ca ar fi credinciosi, smeriti, pocaiti, vrednici, etc. Plang mereu fara lacrimi pentru ca nu le pasa cu adevarat. Daca le-ar pasa cu adevarat, daca le-ar pasa intradevar ca sunt niste antichristi care iau ca sa dea ascultare de ei insisi ca fii pierzarii ce asculta de sine insusi si-i sileste si pe altii la ascultare de sine ca si cum ar fi dreapta ascultare de Dumnezeu, daca ar fi constienti de acest adevar ca e adevarat atunci ar plange, ar plange mult, cu lacrimi multe si nu s-ar mai opri din plans si plansul asta i-ar face fericiti, pentru ca simtind si constatand si vazand ca in ei credinta din ei le este inversata, formata acolo in ei si stand cu ea impotriva Domnului si a Duhului Sfant ar trebui sa le pese si sa planga de aceast rau si de cine sunt ei, antihristi, risipitori, pieritoti, pierzarea, stricarea, chinuitorii, ar trebui sa se vaite, sa planga si sa boceasca, sa planga pana au lacrimi si avand lacrimi din belsug sa persiste in plans pana li se indreapta credinta ca prin pocainta si indreptare s-o aibe dupa cum este credinta sfintilor, sa se straduie sa aibe si ei credinta asemenea lor. Nu pentru ca sa-si fure singuri caciula, nu pentru ca sa-si ia sinagoga, organele, lacrimile, numele, fatza, picioarele, mainile vrand sa si le laude ca apartine eului lor, nu pentru ca sa se laude ca mamoniacii aflati mereu in luare ca-s numai si numai ale lor ar trebui sa planga, nu ca sa fie vazuti de lume cat de mult plang ci pentru ca acolo in ei, in omul interior, sa-si indrepte credinta, sa-si inverseze credinta, sa caute s-o aiba cu adevarat si ea sa fie o Credinte dreapta, urmatoare de Domnul Iisus Hristos-Cuvantul cu Cale crestin ortodoxa ce se sufla iubire si dor smerit prin
Cele 7 Trambite Apocaliptice ale Sale. Deci de acolo simt impietrirea inimii si trufizarea sufletului cei ce se simt bolnavi, de la credinta inversata si de la inima invartosata spre placeri si lucrand-o pe ea cu mandrie si laudarosenie isi infunda cu eul propriu sau cu cel al celor cu care se unesc intro demonizare inconstienta, inima si caile duhovnicesti ale mintii si simtirii inimii, incat sunt decat niste infundati ce par prin infundarile respective niste fecioare cu fecioria tare insa nu ajung sa fie decat niste fecioare nebune unde infundarea ce apare la minte, la suflet, la organe, la polipi, la plamani, la inghitit, la bunatate, ii chinuie si ei nestiind ce este o socotesc o feciorie buna crezand nebunii astia, caci astia sunt grav bolnavi cu toate, luand ca si cum ar da, tzepuindu-se si crezand ca au atins stari inalte de vrednicie, de sfintenie, de intelepciune, pentru ca in orbirea lor n-au vazut ca iau si ca tot luand si-au luat vrednicia, si-au furat darul, si-au luat mereu ceea ce era a Domnului si a aproapelui, respectiv a vietii si a mediului inconjurator. Dupa asta incep sa incerce sa se trateze prin a desfunda si practica toate artele traditionale energetice care nu sunt altceva decat un dans si o imperechere cu dragonul pacatului, o comunicatie energetica cu puterile sexuale, barbat-femeie pentru a le misca-echilibra si a le armoniza dupa filozofiile si psihologiile demonilor care cica i-ar fi ajutat pe unii sa nu moara prea repede asa infuUundati facandu-i sa se inchine la sursele energetice ca la Dumnezeu si sa intretina relatii sexuale de tip luat si dat cu aceste entitati... prin aceste practici nefacand altceva decat sa-si agraveze boala si infundarile slujind pacatului si necuratiei ca niste ”intelepti” ce se inchipuie si se cred mari si tari care vietuiesc indelung slujind supravietuirea ca sateii si amorăii erectici energoterapeuti mari astrologi comunicationali ce-si fac baie toata ziua in malashtina dansand cu dragonii (dagheon si ragheon slujind mamonei).
Vai, vai si iarasi vai lor (noua)!