[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Pe tema de mai sus, întoarcerea lui Ioan Ianolide în lume (proză nu versuri):


- Te-a așteptat până mai un an. S-a dus zvonul că ai murit. Toți am sfătuit-o să se căsătorească, că i-a fost destul să te aștepte optsprezece ani!
- Şi? am întrebat eu.
- Şi și-a găsit un om de omenie cu care s-a căsătorit!
M-am încovoiat și am izbucnit într-un plâns înfundat, care nu se va sfârși niciodată din sufletul meu. Totul era un dezastru, o ruină, o paragină iar eu o nălucă, o arătare, o himeră.
M-am lăsat în voia rudelor mele. De mână cu doi bătrâni am pornit într-o lume nouă, ostilă, pustiită.

Până la urmă am înțeles că Ianolide a reușit să se căsătorească, nu ?