Se pare deci ca avem insamantata in noi samanta de grau, alba (de la Semanatorul) si samanta de negnhina, neagra (de la omul rau, demoni si de la lume), acolo in duhul sufletului mintii din mijlocul pamantului zemos al inimi si din aceste seminte ies doua scopuri diferite, contrare, cu doua cai de urmat si de implinit pentru atingerea lor.
1. Scopul smereniei in adevar si sfintenie pe calea rabdarii intru Credinta in Dumnezeu pana la finalul umilintei care are ca rezultat invierea, unitatea, lumina si fericirea.
2. Scopul trufiei in minciuna si placerile pacatuirii precum si al apararii si idolizarii orgoliului trufiei omului pe calea nemultumirilor si plangerilor de altii ca o vale a deznadejdii cerand mereu razbunare pentru satisfatia mandriei si laudaroseniei in desert avand ca rezultat boala, moartea, dezbinarea, intunericul si chinul vesnic.
Deci
lupta duhovniceasca in om, razboiul intru Cuvant este intre smerenia eliberatoare care cauta umilinta in adevar-sfintenie si intre trufia care cauta mandrie orgolioasa si impatimita in minciuna si pacat.