Capitolul XIII
1.
Orice profet adevărat care vrea să se stabileasca la voi,
este vrednic de hrană.
2. La fel un
învățător adevărat este vrednic de hrana lui, ca și
lucrătorul.
3. Așadar
să dați profeților toată
pârga teascului de vin, a ariei, a boilor și a oilor, că
ei sunt mai mari decât preoții.
4. Iar
dacă nu aveți profet,
dați-o săracilor.
5. Dacă faci pâini,
ia-le pe primele și dă-le potrivit poruncii.
6. La fel când deschizi un vas cu vin sau cu untdelemn,
ia pârga și dă-o profeților.
7.
Ia, după socotința ta, pârga din argintul, din hainele și
din toată averea ta și
dă-o potrivit poruncii.
La XI, XII, XIII (E vorba de impostoru ipocrit si fatarnic, de necredinciosul indoielnic, de ocultistul terorist travestit, de desertaciuniunea desertaciunii teroriste care vine ca pacatul al batran si rau sub forma de tineret si de concept-puiet sa profite de fraieri exact ca maruntii, ca maruntisul puilor de sume mari de bani murdari de dat la saraci, e chiar rautatea cea veche, spurcaciunea pustiirii, nebunia de pe urma travestita in mesia-eliberator, la loc sfant, deci apostolul-proorocul-invatatorul mincinos trebuie deosebit, strapuns la inima, rusinat cu duhul blandetii si dezvatat de acest prost obicei foarte urat, obiceiul de a se da mare bagand frica, amenintarea si teroarea in ceilalti credinciosi aratandu-se pe sine intelept si smerit cand defapt e trufash, indoielnic si terorist pacatos si fricos, lipsit de omenie (dar divin).)