Cred ca vrei sa spui diferente intre monahismul
crestin-catolic si cel
crestin-ortodox. Altfel se pot intelege toate comunitatile de oameni ce se cred universali sau drepti.
In catolicism monahii apara crezul philioque sustinand ca Duhul Sfant purcede si din Fiul deci ei se cred mari purcezatori de Duh Sfant asa ca Fiul iar sminteala asta nu este altceva decat pacatul travestit in sursa de sfintenie.
In ortodoxism monahii apara crezul anti philioque si de aici ei sunt contra oricarui Duh de sfintenie care ar izvorâ prin ei asa cum izvoraste prin Hristos si prin sfinti, ba mai mult, se leapada de dorinta si scopul de purcedere din Fiul ceea ce duce la scopul prin care Fiul nu poate ajunge niciodata asemenea Tatalui, un purcezator de Duh Sfant.
Deci in ambele cazuri monahismul crestin ortodox care are la baza Duhul si catolic care are la baza mintea, ratiunea, logica, demonstratia, analiza, socoteala asa ca un calculator se cearta si se vrajmasesc pentru suprematia infailibilitatii fiecarui curent de gandire si de credinta.
Adevarul este ca si din Domnul Iisus Hristos va purcede candva Duhul, atunci cand ascultarea Lui va fi indeplinita complet si acest lucru il va face cunoscut Tatal si Duhul, aratand ca Fiul a ajuns asemena Tatalui. Deci abea dupa El va putea cineva sa afirme ca si el este un purcezator de Duh Sfant, lucru care poate fi posibil doar in masura in care si acesta a ascultat de Dumnezeu, sf. Treime, asemenea Lui Iisus Hristos-Cuvantul. Iar prima care ar putea face aceasta afirmatie ar fi Maica Domnului, preasfanta fecioara Maria, apoi sfintii si dreptii cei mari iar Dumnezeu ar confirma asta.
Pe de alta parte, Duhul asa ca o suflare de viata duhovniceasca a rugaciunii sfinte si curate si Creierul Domnului asa ca un aparat mental perfect si bine functional pus in slujba lui Dumnezeu nu se afla in conflict in Domnul Hristos ci se sprijina unul pe altul la tot ceea ce este bun si frumos asa ca nu-si are rostul tot felul de certuri si schisme pe tema asta intre calugari.
In concluzie e vorba de mandrie si ”infailibilitate” in ambele cazuri si toti se dau ei victime vrednice prea umilite si de aia acuza sustinand ca victimile vrednice prea umilite si neputincioase sau autiste si handicapate nu mai pot fi umilite suplimentar, ca cica n-ar fi drept si atunci se dau ei victime vrednice si nu mai suprta, nu mai rabda o astfel de rautate si arunca vina unii pe altii invocand ca-si pierd mantuirea daca nu se razbuna cumplit ”marturisind” cica insa in acel moment se pierde darul pocaintei caci se arunca crucea si rabdarea care abea atunci incepe cand omul striga ghinion, avalanse, apocalipsis, fiind foarte speriat cand defapt abea atunci raul si-a facut plinul si raul suplimentar turnat nu face altceva decat sa dea nastere oportunitatii de umilinta adevarata si de rabdare caci de acolo incepe rabdarea adica mantuirea prin sf. Cruce si urcusul duhovnicesc.
Cand vi se pare ca ati ajuns la capatul ”rabdarii” si ”umilintei” si va credeti victime vrednice si simtiti ca e de netolerat ghinionul si raul si nedreptatea care vi se face abea atunci e momentul ca sa intoarceti si obrazul celalalt si obrazul cel ascuns ca sa fie si el umilit asa cum defapt se cuvine a fi lovit spre curatire si indreptare si lepadare de pacat si mandrie daca iubiti cu adevarat pocainta,
blandetea, smerenia, mantuirea si scopul alegerii si dobandirii sfinteniei, a izvorarii si a purcederii si din voi insiva a Duhului Sfant asa ca din Tatal vostru si al nostru, in deplina unitate fericita libera si nesilnica, unitate de iubire si smerenie cu Dumnezeu.