Simplitatea și dragostea Părintelui Petroniu Tănase
Deși a refuzat să fie vreodata duhovnic, Pr. Petroniu a avut „misiunea lui să-i ajute cu sfaturi pe alții” (Pr. Pimen). Pe un fundament de nevoință „ca în pateric”, „la fel ca unii din bătrânii de demult”, Pr. Petroniu a păstrat corespondența scrisă cu mulți credincioși din țară și a servit ca sfătuitor și învățător pentru mulți părinți. Printre cei care au învățat de la Pr. Petroniu se numără și monahul grec Damaschin Grigoriatul pe care Pr. Petroniu l-a ajutat să învețe limba română. Mon. Damaschin este „unul dintre puținii părinți greci athoniți cunoscători de limba română”, traducând în greacă „cărți ale Părinților Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Dometie Manolache, Arsenie Papacioc, Iachint Unciuleac, Petroniu Tănase [și] Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” (
sursă). Cum a reușit Părintele Petroniu să facă atâtea într-o viață? Dăruind tot trupește și duhovnicește precum sfinții, după cum mărturisește Pr. Pimen. Această nevoință este foarte rară astăzi: „din bătrânii care mai sunt nu mai întâlnești acum la nimeni nevoințele lor; nu mai au rezistența aceea, ziceai că ei sunt făcuți din alt aluat” (Pr. Pimen).
Mărturii de la:- Arhim. Elisei Raptis (starețul Mănăstirii Simonos Petra)
- Ierom. Damaschin Popa (Prodromu)
- Ierom. Matei Andriucă (Prodromu)
- Mon. Pimen Vlad (starețul chiliei „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Schitul Lacu din Mănăstirea Sfântul Pavel)