[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Cred ca le-am mai zis unora, nu dam nume, ce se intampla: "hotul striga hotii" ca pripitii-ipocritii dovedind mereu ca "cine zice ala e..." smintishorul ce se da victima vrednica in desert care din pisma razabunatoare se infurie hulind si defaimand neputand rabda si mandrindu-se cu nerabdarea pripita-ipocrita, haituind cu viclenie desfranata ca idolitartaristii si lovind necrutator la momentul neasteptat se autotzepuiesc cazand in ispita pentru faptul ca ei vor cu ardoare patimasa sa le implineasca si altii credinta lor oarba in necredinta lor pripita ca sa se laude numai ei insisi, sau ei intre ei, unii pe altii dandu-si mereu pentru "vrednicie" daruri: sinecuri, functii, premii, bani si case, folosindu-se de Dumnezeu, pentru poftele, pilele si privilegiile lor desarte, mamoniace spre slava lor insisi si nicidecum spre slava lui Dumnezeu.

Lepadandu-ne de noi insine si de lume spre slava lui Dumnezeu sa revenim totusi la subiect.

Zic si io ca talharul, ca ipocritul neprins, care si-a furat caciula dandu-se imbracat in sac ca sa nu fie vazut cu musca pe caciula si sa nu fie prins cu matza in sac, zic ca mutul catre surzi : hai sa ne lepadam deci de egoismul propriu si personal triumfalist ce nu poate rabda nicicum sa fie slavit Dumnezeu si sa ne silim sa primim invatatura Domnului spre slava Lui Dumnezeu ca iata, s-a ajuns deja la ziua 9 octombrie cu pomenirea vietilor sfintilor si deja parca am obosit si ne-am istovit, stramband din nas si sustinand in ascuns ca ne-am saturat de... de... de slavit pe altii si parca am vrea sa ne slavim musai pe noi insine si sa ne slaveasca si altii pe noi cat mai mult, uitand ca nerabdand si inaltandu-ne vom cadea in mandrie idoleasca si slava desarta, caci nu se cuvine sa laudam si sa slavim ceea ce nu e de laudat si de slavit, patima iubirii de sine, fuga noastra de Cruce, de lucru duhovnicesc si de adevar, pentru ravolutia pierzarii din ascunsul unde putorim in noaptea mintii ca pilitii de bani gata ce-si risipesc toate zilele in zadar la pacanele si cancanuri alunecand printre barfe si stiri ingrijoratoare lumesti in adancul revoltei si al impietririi... inimii... fata de Dumnezeu si de aproape.

9 octombrie cu par. profesor Constantin, indrumatorul si povatuitorul tinerilor si ocrotitorul copiilor care ne sfatuieste sa citim cu drag credinciosilor nu numai Psalmii lui David ci si Cantarile lui Moise si toate celelalte cantari de recunostinta si multumiri ca sa dorim si noi sa iubim pe Dumnezeu cu adevarat, asemenea crestin-dreptilor, sfintilor si mucenicilor.