În prealabil postat de ALARIC
E o intreaga cultura care a luat avant, un nou concept de "dezvoltare personala". In traducere crestina ar putea fi numita vanzare de iluzii (chestiile astea nu sunt gratis...). Cunosc si eu persoane care "practica" genul asta activitati. Cauta sanatate, cariera, viata sociala, implinire materiala etc. In mod normal cand doresti ceva material si te mobilizezi sa ai acel ceva e foarte posibil si logic sa il dobandesti, prin actiune, munca, economie, etc. Insa dupa ce il ai sa crezi ca il ai numai asa ca te-ai gandit la asta mi se pare o tampenie. De chestia asta se folosesc "invatatorii" si au un oarecare succes, reinterpreteaza cu mare "talent" niste banalitati, mai imprumuta din Biblie niste versete care le convin lor, denaturand sensul real, etc. Omului ii place ideea, de a dobandi ceva cat mai facil si astia vin rapid in intampinarea dorintelor si livreaza imediat "know-how-ul". Chestiile astea merg la pachet cu horoscoape, astrograme, meditatii si alte tampenii. In general publicul feminin e amator de senzatiii din astea dar si barbatii vin puternic din urma sa "recupereze".
PS
Mi-am adus aminte de cum descrie Caragiale cu mult umor o chestie din asta, dar nu la bine ci la ganduri de rau (Conu Leonida fata cu Reatiunea):
"Ei! domnule, câte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! Glumești cu omul! Se-ntâmplă... (cu tonul unei teorii sigure) că fiincă de ce? o să mă-ntrebi... Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă."
|