[RappY]

@Demetrius

În prealabil postat de Demetrius

Am 2(doua) versete care pe undeva, indirect sustin practicile de care vorbesti; cand spun indirect ma refer la practicile pe care le-ai incriminat manifestate prin ezoterism, obtinandu-se astfel beneficiile... "vânate", caci ezoterismul asta face: vânează beneficiile credintei.
Acestea sunt (Mt17,21) sau (Mt21,21)-sinonime, pe de-o parte,iar pe de alta (Mc11,24).
Mica diferenta dintre versete si practica e ca in versete se vorbeste despre credinta, iar practicantii(prietenii) de care vorbesti aplica manifestarea, care e ”sfanta” in ezoterism. Poate ca ei nu sunt constienti de diferenta, dar practica poate aduce beneficiile scontate.

Intelepciunea populara se oglindeste in proverbele pe care cultura populara le eternizeaza datorita practicii generale care o confirma:
De ce ti-e teama nu scapi!= stresul pentru cele rele.

Sa nu te stresezi, sa te rogi, toate acestea bineinteles ca sunt bune si crestinesti. Mai pun o data partea discutata de tine ca sa elaborez:

În prealabil postat de RappY

Am auzit, de exemplu, ca daca te stresezi pentru lucruri rele, e ca si cand te-ai ruga pentru ele si or sa se intample.

Asta e un gand pagan superstitios. Cand doar esti stresat, aia nu e rugaciune. Mai mult si mai important: stresul in sine nu are nicio forta cauzativa directa asupra viitorului in afara de ce este pur fiziologic. Dupa cum am discutat, aceasta Noua Gandire vede totul ca fiind spirit si deci gandurile cauzeaza ce va urma. Dar noi stim ca Dumnezeu este atottiitor, si El decide ce se va intampla indiferent de gandurile noastre. Inca o data: aceasta Noua Gandire indumnezeieste omul ca agent cauzal in lume prin gandurile sale care provoaca ce se va intampla direct ("omul este divin"). Aceste asemuiri cu texte biblice sunt doar de fatada: si ei o fac si chiar citeaza Marcu 11, 24, ignorand ca Biblia prezinta un univers cu totul diferit: noi nu cauzam lucruri materiale prin gand ca mentalistii si vrajitorii. Noi deschidem o cale de comunicare cu Dumnezeu prin *rugaciune* iar Dumnezeu decide mai departe.

Cat despre cultura populara... nu-i vad rostul aici. Cum adica de ce ti-e frica nu scapi? Adica nu ar trebui sa ne fie frica de iad? Cand ne apropiem de Sfantul Potir, nu trebuie sa o facem cu frica cum ne spune preotul? Eu zic sa ramanem la argumente scripturale, patristice, si canonice, nu la cultura populara.

În prealabil postat de Demetrius

Mica diferenta dintre versete si practica e ca in versete se vorbeste despre credinta

Asta sper c-a fost ironic: cum sa fie credinta o diferenta mica? E cruciala, esentiala, si fundamentala. De la credinta porneste intreaga viata crestineasca.

În prealabil postat de Demetrius

Intr-adevar, puterea credintei propovaduite de Hristos ne indeamna sa ignoram lucrurile rele si sa gasim bucurosi si cu incredere justificare in Voia lui Dumnezeu, Care imparte fara gres dreptatea Sa.

Uite, cu asta sunt total de acord.


@Iorest

În prealabil postat de Iorest

Multe boli sau stări de rău sunt potenţate şi din mental, asta e din păcate, nu cred că e confiscată de budişti sau new agişti ideea.
Nu prea am văzut oameni pesimişti să trăiască mulţi ani pe pământ de pildă, mai degrabă cei optimişti trăiesc mai mult, chiar dacă optimismul lor e uneori naivitate sau sunt aerieni.

Pai e simplu: pesimismul este in sine cauzat de lipsa de credinta. Asadar, aceste stari de rau sunt, la baza, cauzate de lipsa de credinta in Dumnezeu. Cu alte cuvinte: atat boala cat si starea de rau vin din lipsa credintei. Si eu am stari de stres, si eu stiu de cortizol, dar cand ma duc la Sfanta Spovedanie, imi recunosc pacatul: daca as avea mai multa credinta n-as avea nici stres! Uite monahii ce tineri arata fizic, mental, si spiritual.

În prealabil postat de Iorest

Gândul precede fapta, deci sunt şi elemente reale deturnate de diferite filosofii că altfel nu ar prinde adepţi.

De ex un bolnav în stare avansată de cancer sau de altă boală, dacă e exclusiv negativist se curăţă mai repede decât unul care lasă gândurile negre.

Eu pot fi de acord cu tine, nu trebuie neaparat mereu sa parcurgem toata cauza la Dumnezeu desi ar fi bine! Putem sa spunem, informal, ca un gand rau cauzeaza o stare rea. Problema despre care discut este insa metafizica: sistemul propus de ei elimina puterea trupului lasand totul in seama mentalului. Aceasta problema desi incepe prin metafizica, se transpune imediat intr-o problema teologica uriasa! Dispretuirea trupului si a materialului, in special dupa Incarnare, este vecin cu negarea Incarnarii. Daca totul era mental, de ce se mai intrupa Dumnezeu in loc sa trimita un gand bun mental, telepatic la toata lumea? Aici putem sa ajungem pana la iconoclasm si alte erezii. O cadere mica e o cadere mare. In sisteme eretice, eu nu sunt de acord cu toleranta. Am vazut unde duce si am vazut la Sfintii Parintii ce stricti au fost in primul mileniu.


O clarificare generala

Noua Gandire sustine ca gandurile "se manifesta" nu ca fenomene fiziologice in trup ci ca materializari ale celor gandite in "lumea materiala" (desi aceasta lume materiala nu exista cu adevarat, e o simpla iluzie de vreme ce totul este spiritual!)

Un exemplu auzit de mine: o prietena mi-a zis ca ea vrea sa fie cu un baiat. Asa ca, in mintea ei, ea "manifesta" acest fapt ca deja intamplat, gandindu-se ca baiatul ala o iubeste si e cu ea. Facand acestea, imi explica ea, "manifesta" realitatea pe care o vrea sa se intample si astfel se va intampla. Mentionez ca aceasta prietena este credincioasa cu duhovnic! Bineinteles, ii ascundea aceste lucruri duhovnicului.

Ce vreau sa spun prin asta e ca problema este reala, se intampla, si nu trebuie tratata cu nepasare cautand scuze pentru erezii. Noi nu trebuie sa aducem mai multa confuzie in acest lucru. Trebuie sa fim clari: Gandirea Noua este eretica, este satanica, si trebuie lepadata.