Citat:
În prealabil postat de RappY
Ai fost azi la slujba? Asta e primul pas frate. Barbatul de langa mine avea lacrimi in ochi cand a terminat parintele predica azi. In biserica te vede Dumnezeu, ne rugam impreuna, suntem martori ai Trupului Lui Hristos, il vedem cu ochii inimii in Sfantul Potir. Vorbesti deseori despre probleme de sanatate, despre droguri, despre paganisme, dar nu prea te vad vorbind de biserica si de Dumnezeu decat cand critici. E ceva dracesc, nu te poti lupta cu Satana in afara Bisericii, te duce la deznadejde, te doboara, te batjocoreste. Cand intri in biserica, cand iti deschizi inima, cand iti faci o rugaciune si o cruce, atunci Satana slabeste si se apropie Dumnezeu. E bine ca macar cauti raspunsuri pe un site ortodox, dar nu e suficient, trebuie sa iei parte la viata bisericeasca, te rog incearca.
|
God point...
Citat:
Nu mai am nicio bucurie, plăcere îmi creează doar mâncarea
Cum pot face sa îmi ridic pofta de viat, cheful de viata;bucuria de a trai?
Nu am niciun prieten ; ma atrag multe dar nu cât sa îmi fac pasiuni, poate și lipsa de motivație, practic viata mea nu are culoare, deseori rad, zambesc pe dinafara dar în interiorul meu e e ger, tristețe și gol, asta e, nu mai am nicio bucurie,...Nu mai vad bucuria în viata decât în fast food și dulciuri, am ajuns sa ma droghez cu Anxiar
|
@Aline,
Nu este mai mare bucurie decat la fiecare patima si boala trista plina de durere si suferinta un tratament bun, divin.
Patima ta (ca si a mea dealtfel) e lacomia, ravnirea, dorirea, pofta, zambreala, ca sa fie a tau ce nu e al tau ci al aproapelui tau si neputand cineva deposeda pe altul pentru a-ti da tie ale aceluia, iata de acolo neputinta, tristetea, pisma, invidia, adica
patima tristetii si a dorintei de parvenire ca o mare nevoie de a asculta altii de tine in loc sa asculti tu macar de altii daca nu vrei sa asculti de Dumnezeu. Fiind mereu trist si abatut, cazut in butoiul cu melancolie, te atrag placerile, mancarurile, dulciurile ca sa-l umpli si prin ele iata iti satisfaci, iti mangai (cu pacate si cu repetarea lor recidivanta incontrolabila) toate ranile provocate de la patima tristetii si invidiei poftei, vorbe g-rele si lovituri mortale, crude, sadice cu care te ranesti si te autodistrugi din
manie socotindu-te ratat social si cu boala incurabila. Da' ce-ti pasa tie de lume si de realizatii si idolii ei? Vrei sa slujesti si tu lumii? Crezi ca nu se descurca fara tine? Nu mai poti daca nu primesti aprecierile si laudele ei si a celor ce-i fac bani si spectacole? Vrei sa fi beroul lumii? N-are rost! Lumea-i trecatoare si la fiecare generatie se dovedeste ca pe niciunii nu i-a mantuit ci i-a tepuit pe toti ajungand ei in pamant, in fundul iadului dupa cate pacate au facut impreuna cu ea avand gandul-lumii mereu la lume si la oamenii lumii ca sa "lumineze" k lumea, lumea prin ei, nu cu Domnul Iisus Lumina lumii caci lumea L-a rastignit si L-a lepadat ci luminand k lumea cu lumea-"lumina" lumii.
Deci
remediul la patima tristetii nu e lumea si gandul la ea ci e rugaciunea si postul, gandul la Dumnezeu, la Iisus, La Cuvantul Lui, la poruncile si povetele Sale, mancarea uscata, putina, la cateva zile, fara dulciuri,
asa cum iti recomanda un duhovnic, un preot sau Biserica, plimbarile lungi prin parcuri linistite, o pasiune constructiv-lucrativa in aer liber sau in spatii insorite, luminate si bine aerisite, chiar petrecerea timpului afara pana noaptea tarziu ascultand melodii sau rugaciuni linistitoare si nicidecum nelinistirile alarmiste si calamitomane de pe tembeliziunile avide de reclame si rating, respectiv participarea sau urmarirea activitatilor sportive sau ghibitarea jucatorilor de sah. In loc sa te droghezi zilnic cu ANXIAR si multa ipocrizenie neputincioasa mai bine ai indrazni si tu ceva util altora, sa te faci lor de folos cu ceva, de exemplu te-ai putea oferi sa ajuti pe cate cineva decat sa stai degeaba incercand sa-ti sinucizi credinta omorand timpul ca un pierde vara prea piuturos ca sa poata implini ceva nu pentru bani ci pentru Dumnezeu. Implineste-i Lui ceva, vezi ce-ti cere si implineste-I Lui.
Oare in loc sa te mangai tu mereu cu mancarea si pacatul dulce pe
tristetile tale iremediabile nu e mai bine sa te mangaie Dumnezeu cu sfaturile, tratamentele si neprihanirile Lui duhovnicesti asa ca niste vanturi curate, blande, racoroase, inmiresmate?
Ce crezi?
(PS: In loc sa manci tot felul de preparate gata facute de prin fastfooduri, de ce nu incerci sa-ti faci tu singur de mancare lucruri simple, fara carne si fara lapte, branza, oua, si alte produse animaliere. Te rogi, lucrezi curat si te ajuta Harul si gasesti pe net destule retete manastiresti sau vegane. Din ce faci nespurcat da si altora si vei vedea ca se poate... zambi... atingi chiar fericirea cand altul iti gusta si-ti manca mancarea ta. L-ai vazut pe bucatarul de pe Trinitas de dupa liturghie? E un om fericit. Ia exemplu de la el. )