Mai mult, legat de această suită de cărți despre Biblia povestită copiilor, mai nou aflăm că s-a făcut un soi de spălare parțială a imaginii „Părintelui” Necula, prin premierea ciudată a acestei cărți într-un eveniment relativ recent la Brașov. Este vorba despre un premiu primit pentru așa-zisa carte a anului de la USR Brașov (uniunea scriitorilor) pentru anul 2022, deși din acea suită doar primul volum apăruse în 2022, iar celelalte două volume au apărut în 2023, deci din punctul meu de vedere ceva nu prea este în regulă, dar, vorba vine, ce mai contează.
Oricum este vorba despre o atenție din partea unor scriitori, eu n-am citit textul, însă din punct de vedere teologic este lipsită de orice valoare această atenție acordată „nababului” Necula. Din nefericire, am observat că în juriu a fost și preotul Vasile Oltean (despre care am auzit lucruri frumoase la Radio România Cultural nu cu prea multă vreme în urmă), despre care mă îndoiesc că nu a observat ilustrația în general neortodoxă, eretică a cărții, ilustrație care de fapt face ca întreaga carte să fie neortodoxă, eretică.
Un alt aspect de observat este mai noua „obsesie” a „Părintelui” Necula de a se afișa sau de a fi afișat prin locuri în care apare cu tot felul de prezentări bombastice despre activități de-ale lui din trecut, bine pieptănate evident, nu cumva să se vorbească despre slugăreala lui față de Iohannis, față de FDGR, despre
cursurile lui de „belire de beregate” (de animale) și așa mai departe, de parcă s-ar simți „atacat”, „contestat”, de parcă cineva l-ar pune sub semnul întrebării. Vedem că în ultima vreme tot apar apendice unde ni se vorbește despre zecile de cărți scrise, cam pe bandă rulantă, de către așa-zisul „Părinte” Necula, nu știu însă și cine i le-a citit sau i le citește (am auzit că ar avea ceva succes comercial în ultima vreme cu niște cărți, dar nu știu dacă zecile scrise înainte au vreo reprezentare în conștiința publică, mai degrabă nu cred, probabil că așa se și explică „obsesia” menționării cantității, a numărului, a numerelor și care se rostogolesc în continuare sub presiunea efervescenței grafomane a așa-zisului „Părinte”).
În plus ar fi de observat disperarea lui Necula, via unor cunoscuți de-ai lui, de a da „tunuri mediatice”, spre exemplu prin promovarea acestei premieri, care de fapt nu interesează pe nimeni de-adevăratelea, într-o foaie care apare gratuit în zeci de mii de exemplare la nivelul mun. Sibiu, ceea ce dincolo de faptul că miroase a reclamă mascată (măcar de-ar fi meritat, dar dimpotrivă nu merita așa ceva), nu face decât să înmulțească gloria deșartă a acestei maculaturi neculiene și să încerce să acrediteze ca fiind „de top” din punct de vedere teologic ceea ce de fapt este în bună măsură din contra (chiar și fără să fi citit textul, care nici nu mai poate fi citit, din punctul meu de vedere, după ce am văzut ilustrația neortodoxă, eretică ce însoțește textele „Părintelui”). Până la urmă am observat și observă tot mai mulți că pentru așa-zisul „Părinte” Necula, manipularea percepției în masă prin astfel de „tunuri mediatice”, ca și în cazul unor emisiuni tv și a unor podcasturi, este mai importantă decât realitatea unor grave abateri de-ale „dumnealui” de la credința și morala ortodoxă, considerând, chiar și nemărturisit, că „miza” este manevrarea reprezentărilor publice, iar nu adevărul unor abateri pentru care în mod normal ar trebui să fie caterisit și trimis acolo unde i-ar fi cu adevărat locul. (Și și aici argumentez tot pe bază de fapte, nu pe etichete, epitete etc.)
https://sibiu100.ro/cultura/pr-const...-scriitorilor/