[David_1859]

În prealabil postat de Iorest

Cine împiedica alţi 100 de preoţi din vreo 15 mii să bată ţara şi diaspora în lung şi lat cu conferinţe tematice pe diferite subiecte ortodoxe, să ferească ruralul şi oraşul mic şi mediu de acţiunea prozelită neoprotestantă prin prezenţa B.O.R. şi în locuri unde unii predicatori au preluat din misiunea de omiletică a Bisericii.

Interesant ce imaginea ideală ai, și poate au și alții, despre popa Necula. O, de ar fi fost asta și realitatea, dar realitatea este alta, și voi continua să dau exemple despre cum arată realitatea, nu fanteziile despre popa Necula.

(Fac însă o paranteză, din ceea ce am auzit, sînt destule posturi de preoți și, ceea ce am auzit mai nou chiar și de profesori de religie, cel puțin aferente anumitor zone, care se dau pe bani, fără mită nu are cineva șanse la anumite posturi, inclusiv de profesori de religie, dacă s-a mai pomenit așa ticăloșie. Bineînțeles că există și preoți sau chiar și laici care au vocație teologică și și-o exercită și ei fiecare cât poate și cât îl ajută Dumnezeu, însă nu putem să nu luăm în calcul aceste zvonuri care nu sînt chiar lipsite de realitate despre preoți și mai nou chiar profesori de religie simoniaci. Păi cine, simoniacii să facă misiune? Hai că devii simpatic.)

Întorcîndu-mă la „părintele” Necula, numai recent, umblând printr-o librărie, ce să vezi, am dat de niște cărți ale „părintelui”. Unele cică erau cu povestiri despre viața lui Iisus pentru copii, ceva de genul. Aproape toate exemplarele, dincolo de prețul piperat al cărților (3 cărți în acea serie, în jur de 50 de lei fiecare; deci ca să citești viața lui Iisus povestită de popa Necula pentru copii ar trebui să dai în jur de 150 de lei, ceea ce mi se pare extrem de exagerat, e adevărat că popii Necula probabil că nu i se pare, doar lui „i se cuvine”, e clar), deci aproape toate exemplarele erau băgate în țiple de-ălea de plastic, numai că ce vezi, una avusese ruptă acea țiplă, așa că am putut arunca niște priviri în ea.

N-am stat să citesc textul, însă n-am putut să nu observ ilustrația cărții, care evident că n-a fost desenată de popa Necula, însă, avînd în vedere că este publicată cu acceptul „dumnealui”, din punctul meu de vedere și-a asumat-o. Ei bine, niciun desen de acolo nu avea asemănare cu icoanele sau picturile bisericești ortodoxe. Nu existau aureole în cazul sfinților și nici măcar în cazul lui Hristos, așa cum nu era prezentă nici mențiunea HO ON în cazul lui Hristos. Practic este vorba despre niște desene heterodoxe, ca să nu zic direct, eretice, care nu au nicio legătură, din punctul meu de vedere cu arta creștină și în special cu cea ortodoxă. Dar este (aparent doar) problema popii Necula că a acceptat să facă bani cu așa ceva. Mai mult, Iisus apare ca un soi de tînăr cu plete, cu păr foarte lung, de multe ori parcă are păr de femeie, așa lung, împrăștiat, despletit, iar barba este frezată și scurtă; aproape că nu știi la un moment dat dacă imaginea respectivă reprezintă un bărbat tînăr sau „o femeie cu barbă” (și apropo, parcă a câștigat la eurovision cu ceva vreme în urmă parcă „o femeie cu barbă”).

Un alt aspect este că la începutul cărții, popa Necula apare ținînd în mână o carte pe care scrie Triodul. Să îmi fie cu iertare, dar să asociezi Triodul cu asemenea imagerie, din punctul meu de vedere este pur și simplu neortodox, ca să nu zic heterodox sau antiortodox. Nu am citit textul cărții, dar pentru mine este suficient și că am văzut atâta ca să mă conving că o astfel de carte nu are ce căuta în mâna unui creștin ortodox. Apropo, cartea nu are binecuvîntare din partea niciunui episcop al BOR, adică nici din partea IPS-ului Streza, dar parcă ce mai contează când discutăm despre așa-zisul „standard al ortodoxiei”. E drept că nici așa-zisul „masterclass” de care se vorbea nu avea vreo binecuvîntare, sau cel puțin nu știu să fi avut, dar asta nu oprea cel puțin până la o vreme să curgă bănișorii în buzunarele și-așa pline cu bănet ale popii Necula.

Și așa, ca o cireașă pe tort, la un moment dat cică i se adresa un copil. Ce să vezi, acel copil i se adresa cu „Părinte” cu P mare, deși cuvîntul, adresarea nu era la începutul propoziției. De, popii Necula nici nu i s-ar fi cuvenit altceva, că doar la cât e el de „mare”, și cuvîntul „părinte” trebuie scris tot cu literă P, că așa i se „cuvine”. Ce smerit este popa Necula )))))