Adevarat a înviat!.. și apoi s-a reintegrat în Dumnezeu.
Fiul socotind pacat nestiinta a iertat raul facut de nestiutorii care:
nu stiu ce fac dar și pe cei care
nu știu pentru ce si de ce.... fac ceea ce fac, iar Tatal si Duhul primind jertfa au implinit rugaciunea Fiului iertand si Ei.
”Iarta-i Părinte pentru ca
nu știu ce fac” și ”Saule, Saule,
pentru ce ma prigonești?” sau ”
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? îngerul cel ce a strălucit la mormânt a zis mironosițelor: Vedeți voi groapa și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci Apostolilor spuneți învierea.Mironosițele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând:
De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din mormânt.”
Insa stiinta lumii nu este o stinta cinstita, veritabila desi asa pare ci o minciuna foarte bine ticluita, intretinuta pentru bani si slava desarta, pentru putere. Porneste si postuleaza niste axiome mincinoase, lumesti, exclusiviste si pe baza lor ”demonstreaza” cauza-cauzele si miscarile-transformarile ”dovedind” un ”adevar” al speculatiei, vrajitoriei si intretinerii minciunii in baza carora ei isi pot permite toate faradelegile, cu care in mod evident nu poti fi de acord pentru ca Adevarul adevarat si Credinta ne sunt daruite de Hristos-Cuvantul. Tot ceea ce contravine adevarurilor de credinta se bazeaza pe minciuna sfruntate intrucat Dumnezeu este autorul Creatiei si nu au cum stii mai bine iscoditorii adevarul decat insusi Creatorul!
Asa ca cerul si pamantul si proorociile-prognozele si orice stiinta va trece insa Cuvantul va ramane in veac!
Oricat ai incerca sa faci ”pace-pace intre doua dobitoace” nu uita ca ”cel mai mare dobitoc este cel de la mijloc!” Spun bine copiii! Deci nu-ti lua tzeapatze ci lupta mai departe ducand lupta cea buna. Pacea nu vine de la lume sau de la oameni lumesti ci de la Dumnezeu... atunci cand ajungi sa te impaci cu El, sa crezi si sa
nu-L mai vrajmasesti.... pe interior rabufnind pe exterior.
(Apropos,
stii ca-L vrajmshesti?
Pentru ce? De ce?... retoric intreb si cu schipsis, sper ca nu explodeaza indignarea in tine ca sa ma lovesti cu suparare. ”Nu poate omul sa vada pe Dumnezeu fara ca sa moara.” iar daca nu-L crede, daca moare cand Îl vede in loc sa invie, e clar, e vrajmash si habar n-are, nu stie si nici pentru ce, de ce...)