[Moroco]

Io-ntreb io raspund, io ma speriu, io ma laud ca prostul ce se grozavestieisface inchipuindu-se mare.

Dupa analize si cercetari am impresia ca averea unora, nu dam nume, inclusiv a mea, este la starea de victima vrednica, ”credincios” ce se da mereu suparat neastamparat, marcat, ingrijorat-handicapat-ajutat, pacifikkat asa ca-ntre lumpi, ca-ntre demonii care te bazaie si iti transmit numai si numai multa pace si placere, un bine de nescris si bineinteles marea dorinta de sefie si avere ascunzand fraierilor ce pun botul ca acolo in haita pe care ajungi s-o sustii si sa intrii, haita lumeasca, nu e vorba de pacea cu Dumnezeu, nu e vorba de averea virtutilor vesnice, nu e vorba de adevarul practic vesnic trait in ascultare si curatenie ci e vorba de munca-hula criminala si de politie pilita. Pe scurt averea le este la minciuplacerea pacihulii muncihulii criminale, impatimasia cat china plina de caraialacuza smintita si deznadajduita. Insa ca sa mareasca efectele cruzimii solutia nu e detonarea sau latul ci e ipocrismul maxim infiltrat peste tot ca bossferatuU lansand de acolo scursuri nevazute ca eEfluviile ce raspandesc molima tradarii si hulei ca panaceu pentru pacea si linistea universala. Tzeapăpacea laushtilor ca ”avere” de dorit pentru toti curioșiștii guvizi ai vidului ”curateniei” linistite lauda-roase de invidie, asta-i ascuns. Slujind banului, pentru shoping ispititor au curatat afara din ei si de peste tot credinta in Dumnezeu numind starea asta ”fericita” a iadului: PACE! In pacihulă nu locuieste Dumnezeu oricat ascunzi hula pacatoasa-criminala din tine insuti si te faci ca n-o vezi zambind cu frica ingrijorata ca ia-niznaiu si lingusind sa nu se vada ca sa te poti strecura la parvenire, pile si privilegii barfolog justitiar procesomane insistericertarete ca planta carnivora dezertificatoare si lacoma de lacomiile lacomiilor tuturor poftelor si faradelegilor jucaush8echilibrate, 7x10 de ori cate 7 patimi mari si adanci recidivizante din care trebuie sa te autoexcluzi si sa le lepezi de la tine insuti dar prin Har ele trebuiesc rabdate-iertate la orice aproape, mai ales la tata si frate, tot de 7x10 ori cate 7 in fiecare zi.

Ma uit la mine si in jur si constat ca in loc sa-mi fie comoara la Harul si la Inima Domnului Hristos-Cuvantul si la Dumnezeirea plina de sfinti si de ingeri curati, iata ca comoara mea e la inima lumpii! De acolo ies toate dracoveniile mari si tari si nelegiuirile. Iar ”comoara” asta spurcacioasa si mandra e de curatat afara din inima cea noua capatata la botez, ca-i plina cu neghine mari sau mici-concentrate, acuzacuri si de slava desharta, iubire de sine asezonata cu patimi grave si adanci ce se trag de la satadam si smintereva... si de la multi altii care pe parcurs au toooot dezvoltat si desavarsit vrednicia de judecata dreptilor ca osanda-blestem si de focul gheenei, nu dam nume.