[FlorinT]

În prealabil postat de Demetrius

Bravo! Corect! Nota 10!
Si eu credeam ca nu vei intelege.

Te rog, nu fi ironic! (de dragul tau cer asta.) Pe Hristos as vrea sa-L vad in raspunsurile tale, si stiu ca Il poti lasa sa vorbeasca. Eu doar impartasesc ceea ce cred ca este Lumina in mine. Si chiar sper sa fiu imbunatatit prin bunavointa voastra si a lui Hristos care sper sa va anime cand imi replicati. Poate undeva cred ca stiu si de fapt nu stiu.

Intrebasem de argumente... Deci, cum sustinem concluzia ta: cunoştinţa binelui şi răului = impreunare trupeasca?!

1. Este imposibil a face sens semnul "=" intre termenii aflati dea stanga si de-a dreapta acestuia.
Versetul 6 capitolul 3 precizeaza despre pom ca: "...e de dorit spre câştigarea
priceperii"
Cuvantul katanoéo tradus aici ca pricepere are multe nuante: a pricepe, a intelege, a remarca, a-si da seama, a observa, a medita, a reflecta, a discerne, a vedea cu claritate, a fi conştient de sine. Nici una dintre aceste nuante ale termenului nu sugereaza ceva legat de sex/impreunare.

2. Interdictia de a nu manca din acel pom o primeste Adam, cand inca nu exista femeia, adica inainte ca Dumnezeu sa spuna "nu este bine să fie omul singur. Hm! I s-ar fi interzis impreunarea (sau doar exacerbarea actului sexual) dinainte de orice perspectiva a impreunarii?

3. Daca omului i s-ar fi interzis impreunarea ce rol aveau organele de reproducere?
Extrag din capitolul 1: 27,28
Şi l-a făcut Dumnezeu pe om...
...bărbat şi femeie i-a făcut.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul...

Si ma mai gandesc la ceva... am insa nevoie mai intai de raspunsul tau la o intrebare: de ce in mijloc?...
"...în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului."

Ba conteaza foarte mult cum le numim fiindca din exactitatea sau aproximarea cu care le numim cu aceeasi acuratete sau neglijenta le si folosim.

Cand am spus “nevoi” nu am avut in vedere doar necesitatile PRIMARE. Depinde si de perspectiva celui care le delimiteaza (citatul tau din Sirah enumera pe cele mai de seama, nu include si nevoia omului de a sti, de a nadajdui, de a iubi). Exista nevoi care tin strict de natura noastra primara, fiintiala, dar un rational evoluat naste nevoi ce transcend dincolo de cele fiintiale. Eu unul, ca sa pot dormi, am nevoie sa stiu ca nu am ramas dator si nu am gresit nimanui in mod constient, ca nu am intors spatele celui care avea nevoie de sprijinul meu. Un altul poate ca doarme linistit fara astfel de nevoi. Poate ca vrea sa fie “istet”, sa stie a profita si "da din coate". Intelegi ce vreau sa spun?

Daca n-ar conta, atunci le-am folosi dupa cum sunt ele si asa se si intampla.Trupul este un animal si de aceea suntem invatati sa tinem trupul "in lesă", iar daca nu invatam sa-l tinem, atunci el se manifesta cum vrea semnul zodiacal.

Faci referire exact la ce am zis: procesul de invatare/transformare a omului primar, impulsiv, animalic cum zici, limitat la instincte si nevoi primare spre un nivel mai elevat capabil sa cantareasca perspectivele si efectele alegerilor. Cultivarea unor caracteristici precum: autocontrol, infranare, moderatie, cumpatare, evitarea exacerbarii, echilibru, discernerea conduc catre generarea noilor nevoi emise de instanta interioara a omului imbogatit. Aceste calitati apar treptat pe masura discernerii adevaratului Bine, si nu a unui bine relativ din perspectiva egoista a omului. Binele este reflectat in constiinta noastra de Principiile lui Dumnezeu. Dar omul dominat de lacomie, invidie, trufie va defini binele in forma lui pur egoista. Asa ajungem sa ne identificam, dupa calea aleasa intre cele doua optiuni: Altruism ori egocentrism.

Egocentrismul este alternativa lui Satan sub care trebuie definit ce este bine (de dorit/cautat) si ce rau (de respins/evitat) El a pus totul in alta "lumina", una periculoasa. Competitivitatea dintre Ego-uri, indiferent de consecinte sunt inverse principiului Interdependentei si dragostei lui Dumnezeu. A rasturnat perspectiva din care puteau fi abordate toate lucrurile, au fost afectate sentimentele, gandirea si idealurile umanitatii. A modificat chimia si gena umana, perspectiva a ce este bine si ce este rau a fost pervertita inclusiv cea legata de sex/impreunare. Iar asta a venit dupa infruptare, ca o consecinta generala care a deturnat intreaga fiinta umana si nu doar pe ea ci intreaga planeta care a suferit modificari structurale. In conditiile noilor implementari inclusiv psihismul uman este pervertit. Adam si Eva nu mai priveau sexualitatea cu naivitatea unor copii ci o gaseau si o percepeau de acum ca pe un act pervers si incitant, nu doar ca pe o nevoie instinctuala, o sexualitate care gadila orgolii, exacerba posesivitatea inlocuind storge (dragostea ca duiosie) si agape (dragostea jertfelnica).

Fara sa definesti concret binele si raul ceea ce spui aici este doar vorba goala; adica asa si-asa.

Oarecum l-am definit in contextul postarilor anterioare si mai sus chiar acum.
Dar uite, o fac mai la obiect:

Binele si raul din perspectiva rationala, principial vorbind il definesc astfel:
1. pentru omul Raportat la Dumnezeu (adept al perspectivei Divine):
- bine este sa iubesti pe Domnul, rau sa ai idoli/modele care invata diferit, sau sa ai alti dumnezei (recunostinta este un sentiment sublim deci BUN, si prima data este de dorit a fi nutrita fata de Creator, pentru viata primita in dar si pentru toate minunile creatiei Lui);
- bine este sa iti pese de aproapele ca de tine insuti, sa te transpui in situatia lor, sa te bucuri si sa suferi pentru ei (sa-ti cultivi spiritul empatic adica),
- pe dusmani sa ii chemi la impacare, pe cei fara scrupule sa ii eviti si mai degraba sa ii compatimesti decat sa ii urasti (uraste faptele lor daca poti nu pacatosii, mai ales ca nu stii totul despre ei, doar Domnul stie...),
- esti bun cand esti cinstit dar rau daca inseli; esti bun daca spui doar adevarul, rau cand minti; bun cand esti darnic, rau cand furi; bun cand ii esti loial sotiei, rau daca o inseli; bun cand ierti, rau cand oropsesti pe cei ce iti gresesc; bun cand esti modest, rau cand te manifesti cu infatuare si mandrie grosolana; bun cand esti intelegator cu cel sarac in duh si te cobori la nivelul lui si nu pregeti sa faci ce poti ca sa il cresti si pe el, decat sa fii ironic sau batjocoritor ca asta inseamna sa fii rau; intinzi mana celui aflat la necaz, nu te bucuri amintindu-ti ca alaltaieri poate se lauda cu un statut mai mare in fata ta, te bucuri pentru realizarile celorlalti, nu ii invidiezi, respecti legile si cerintele celor pusi sa administreze deasupra ta daca prin asta nu esti indemnat sa te indepartezi de chemarile Creatorului... si multe altele ca acestea.

Binele si raul raportat la duhul lui satan...
... Cam tot ce am insirat a fi rau mai sus, este luat drept "bun" daca serveste interesului personal, daca imaginea sau orgoliul sunt primul loc ar avea de "castigat" procedand astfel cu ceilalti.

Deci binele si raul este definit de Duhul Dragostei pentru crestinii adevarati si orice adept al Altruismului. Perspectiva egocentrista hranita/sustinuta de satan este optiunea (contrara) de vietuire a adeptilor oportunismului si egoismului/egocentrismului. Dealtfel in baza aceasta vom fi cantariti/cernuti in Ziua Judecatii.

Cinstit vorbind, toti manifestam (faptuim) cu ambele perspective, pendulam intre ambele firi, mai mult sau mai putin spre una in dauna celeilalte, pentru ca in orice om se afla atat samanta lui Dumnezeu cat si cea a lui satan. Crestinului adevarat insa doar ii scapa pacatele care il mai fac uneori egoist, dar biruieste prin faptul ca se framanta si impotriveste acestei chemari inertiale nedorite. Desi va izbandi in multe lupte mai si pierde pe altele. Iese biruitor din acest "razboi" daca va parasi viata nerenuntand la lupta cu acest sine renegat. In fapta insa nimeni nu scapa de pacat ca sa devina neprihanit in lumea asta (cum tu insuti ai citat: "nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este."(Rom3,10-12).

Ar mai fi de lamurit ceva nuante despre bine-rau din perspectiva naturii afective sau a celei aspirationale. Dar ne lungim...