[FlorinT]

În prealabil postat de Iorest

Egoismul e consecința familiilor cu puțini copii 1 sau 2, [...]

As zice ca este invers. Egoismul este cauza. Consecintele/efectele sunt printre multe altele si ceea ce ai exemplificat.

Egoismul e motorul capitalismului, se bazează pe consum mult, pofte, cerere inflaționată care să hrănească firea mereu nemulțumită a omului.

Din nou, nu cine hraneste sau ispiteste firea este marea problema ci, necredinta omului in valorile lui Dumnezeu care hraneste cealalta fire din noi pentru care am fost proiectati.

Omul are nevoi rationale/principiale, afective si aspirationale. Oricare din acestea se raporteaza la cele doua firi din noi:
- la nivel aspirational ("vreau asta - nu vreau asta"), egoist vorbind, tintim spre imbogatire si/sau putere (de ce nu am dori bani multi sa construim spitale si sa detinem parghiile care ne-ar permite sa urnim politica si societatea spre intrajutorare si prosperitate echitabila, cum au facut unii abolind sclavia de exemplu)
- la nivel afectiv dorintele raspund nevoii "imi place - nu imi place". Egoistul va fi neinfranat, posesiv, invidios, etc. Altruistul isi va gasi implinire in satisfactia si alinarea pe care o aduce celorlalti, va nutri recunostinta fata de minunatiile daruite de Dumnezeu in natura, va gasi implinire si satisfactie erotica mai intai in orgasmul sotiei si mai apoi in al sau...
- la nivel principial cautam binele (definim ce este "bine" si ce este "rau"). Altruistul se va raporta la cum este afectat nu doar el ci si ceilalti implicati ori mediul care interactoneaza cu demersurile lui. Egoistul stie ca trebuie sa dea din coate, sa ajunga cel mai tare din parcare, mai avut decat vecinul si mai important decat colegii lui de munca, chiar daca asta ar presupune inechitati fata de ceilalti.

Cand, prin credinta ajungem sa vibram la unison cu chemarile, principiile si valorile lui Dumnezeu atunci si aspiratiile si simtirea vor fi sfintite prin aceasta raportare. Ramane de dus lupta cu slabiciunile, dependentele si necunostinta care ne mai ratacesc pasii.

Japonezii nu sunt altruiști, nu mai întemeiază familii, e un popor îmbătrânit care se duce și nu va mai putea menține standardele în lipsa demografiei.

Neasteptat si nesperat, am fost purtat de Dumnezeu pe acele taramuri. Am stat o luna si jumatate printre ei fara cunostinte suficiente de limba engleza macar. Oamenii de acolo au un comportament mult mai crestin decat crestinii doar cu numele de pe la noi. Sunt convins ca, desi valorile lor nu au un izvor Divin direct de la Sursa, totusi Sursa nu si-a parasit fii oriunde in lume s-ar fi pozitionat istoric si fizic. Stiu ca, unii japonezi sunt animati de onoarea samurailor pe care o mostenesc si inca o cultiva, altii actioneaza doar impus de sistemul legislativ foarte drastic. Dar, acolo nu vezi pe Ion strigand dupa Gheorghe pe cealalta parte de strada, nu vezi oamenii imbracati ostentativ si provocator (desi au si ei cativa cu care se lupta sa-i disciplineze), sunt usor naivi si se bucura in weekend-uri improvizand la colturi de strda jocuri si concursuri copilaresti. Daca ti-ai uitat ceva, chiar si portofelul le gasesti la vedere in locul unde le-ai uitat/pierdut. In autoservire daca unul da peste altul nu se injura sau apostrofeaza cum des vezi pe la noi ci, se intorc unul spre celalalt si nu contenesc in a face plecaciuni si cereri de iertare.

Indiferent de motorul care ii anima, sunt mult mai crestini in fapte decat noi.