Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Observ acum in era internetului ca mai multi preoti parohi (mai tineri)au inceput sa tina ore de cateheza in biserica sau conferinte pe diverse teme- care sunt inregistrate si distribuite mai departe.
O initiativa excelenta!
|
În 1990 era cel mai mare interes pentru cele duhovnicești, nu era loc pe scaune și pe culoare în sălile unde se conferenția, se stătea până dimineața, acum de la an la an sunt tot mai puțini studenți interesați de asociații creștine studențești de tipul ASCOR.
Prin vremea aceea a fost la București un stareț de pe Athos (cred că starețul Mănăstirii Vatoped) și pr Constantin Coman traducea, anii de aur ai conferințelor ortodoxe românești și ai interviurilor au fost 1990-2005, după, figurile duhovnicești călite în pușcării au început să meargă la Domnul, s-a intrat în U.E. și conferințele tari au început să se rărească, a început o formă de auto-cenzură.
Cei care mai sunt grei pe frontul acesta cum ar fi părintele Nicolae Tănase au început să obosească, pentru că au îmbătrânit, alții s-au rezumat la a scrie cum ar fi revista Atitudini unde mai semna Ioan Vlăducă.
Părintele Constantin Necula spunea recent că i s-a declanșat o criză de diabet după momentul colectiv când gloata răsculată s-a abătut spre Dealul Patriarhiei și au dat cu pietre în Biserică.
Problema e că nu era social media atunci, aparatura era rudimentară, iar acum pe câțiva dintre greii care țineau conferințe i-am auzit chiar că se întrebau dacă are rost să țină aceste întruniri, dacă nu cumva sunt redundante pentru că
se repetă cam aceleași întrebări, viața oamenilor nu se îmbunătățește, mai degrabă
unii vin doar să se încânte 2 ore la un program artistic la astfel de întruniri.
Pe părintele Constantin Necula chiar l-a afectat întrebarea unde au fost milioanele de tineri cărora le-ați vorbit, la referendum ?
Cu precizarea pe care a făcut-o chiar el că nu au fost milioane, ci câteva mii.
Până la urmă vor înceta și aceste conferințe, sau se vor muta în mănăstiri se vor mai face simpozioane unde limbajul prea științific va îndepărta/plictisi pe mulți sau vor fi conferințe de tipul flower-power totul e minunat și roz, nu există decât autosugestie bună și metode psihologice de remediere a problemelor vieții.
Românii și-au dorit asta, dacă în momentele importante ale istoriei au preferat să se uite în altă parte, nu poți să faci binele cuiva împotriva voinței lui, nu merită toți să li se pună pe tavă, ci trebuie să facă și ei eforturi spre Biserică, spre mănăstiri, să citească, să călătorească pentru a se sfătui.
În mare parte reeducarea nihilistă care începe din școli și universități și se continuă în tot felul de „activisme civice” agresive și-a atins scopul, românii sunt niște cetățeni model, nu cumva să supere cu ceva chiar dacă „adevărurile” promovate în mass media îi sugrumă.