Eu tot citesc si nu pot decat sa dau dreptate in parte fiecaruia, pentru ca fiecare intelege ceva bine.
Traditie zice bine ca femeia nu e mai jos duhovniceste, ca in Hristos nu vor mai fi parte barbateasca si femeiasca.
Dar daca intrebati parintii cei batrani si frumosi vor spune ca supunearea aceasta a femeii datorata barbatului nu este pentru chestiuni frivole, pentru lucruri marunte, ci in inima ei femeia e bine sa se smereasca fata de sotul ei DACA ACESTA E IN HRISTOS, pentru acelasi motiv pentru care preotia este a barbatului...
Asadar supunerea nu inseamna ca trebuie sa slugareasca o femeie pe barbatul ei, iar un barbat crestin nu isi supune femeia la un asemenea tratament, nici nu inseamna ca ea sa fie mai prejos de firea ei de fiinta umana, nicidecum acestea, ci inseamna ca in ierarhia preotiei universale barbatul este cap femeii, familia fiind nucelul comunitar a carui preotie o are barbatul, asa cum in Biserica Hristos are rinduit locul de Cap.
Rinduiala omului data de Dumnezeu este aceasta, iar argumentul ca in Hristos vom fi toti fara deosebire intre barbati si femei nu se poate aplica lumii. El este valabil in monahism, care inchipuie inca de aici vesnicia in Hristos, este valabil intru totul pentru Imparatia Cerului, dar in lume trebuie rinduiala pentru curatenie si pace.
Femeile nu trebuie sa inteleaga supunerea ca pe un legamant de slujire fortata si tacere neconditionata, barbatii trebuie sa asculte la cununie nu cuvintele adresate miresei ci cele adresate lor: sa iubeasca femeia lor precum iubeste Hristos Biserica!
Care datorie e mai grea, fratie? Sa te supui in duh sau sa iubesti?? Care raspundere e mai mare? Cine se supune si nu iasa din ascultare este un cuminte, cine iubeste si este cap poarta raspunderea.
Eu zic ca femeile care sunt cuminti au viata usoara, iar ele vor avea la Judecata trecere, pe cand barbatii care nu iubesc femeile lor, nu isi iubesc familiile si nu sunt buni capi ai lor aceia mult vor avea de dat socoteala, pentru ca legati au fost la cununie inaintea Domnului de datoria lor de iubire.
Iar ce e legat prin harul Lui legat este si in Ceruri...
Pe barbat il va intreba Hristos ce a facut cu familia lui, ii va cere socoteala pentru iubirea neacordata...
Problemele casatoriilor lumii moderne de la nerespectarea acestor datorii luate la cununie se trag: femeile nu se mai supun in duh, ies din sfera familiei si isi consuma fiinta mai mult in chestiuni din afara familiei, neslujind acesteia ci altora; pe cand barbatii se lasa ispititi si nu isi asuma iubirea pentru sotie, pentru familie - iubesc patimile si se consuma in iubirea de sine, in mandrie si idolatrie...
Sigur ca unui asemenea barbat o femeie nu doreste sa ii urmeze, sigur ca unei femei nedispuse sa urmeze un barbat nu ii va acorda iubire asa cum se cuvine...
Doar unor inimi deschise: unei femei cuminti si unui barbat smerit si responsabil le e dat sa primeasca cu bucurie indemnurile acelea de la cununie...
Nimeni sa nu se bucure cand aude la cununie ca i se cere miresei lui sa ii fie supusa, caci acel indemn este de fapt o raspundere pentru el, caruia i se cere sa o iubeasca... Iubirea aceasta nu este cea erotica ci este din aceea de care are Hristos pentru noi toti...
|