Sigur ca trebuie sa ceri de la Dumnezeu sa-i dea credinta! Dar cred ca ar trebui sa incerci sa-l faci sa priceapa, macar la nivel rational ca si pe el il iubeste Dumnezeu si ca toate problemele pe care le are i se trag de la faptul ca el ignora aceasta dragoste. Fa-l sa inteleaga ca lumea nu este un haos, ca a fost creata cu niste legi duhovnicesti si ca incalcarea acestor legi(pacatele pe care le facem noi), cu sau fara stiinta se plateste. Nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pt pacatele noastre, ci efectul firesc al incalcarii legilor duhovnicesti(asa cum este firesc sa cazi in groapa daca vrei sa mergi pe deasupra ei). Dumnezeu ne vrea pe toti senini si plini de sentimente frumoase. Daca nu le avem, cauza tre sa o cautam tot in noi si in purtarea noastra. Ori niciodata nu este tarziu sa ne intoarcem, sa ne fie bine (ca si fiului risipitor). Conditia este sa vrem. Arata-i ori de cate ori remarci, ajutorul pe care-l primeste de la Dumnezeu(si chiar prezenta ta in viata lui este o dovada) si mai scoate in evidenta si efectele pacatelor asupra lui. Ai grija s-o faci cu mult tact si afectiune. Nu intinde coarda mai mult decat se poate.
Nu ti-as recomanda sa incepi rugaciuni cu el sau sa-l duci la biserica inainte de a constientiza cele de mai sus. Nici eu nu am putut sa ma rog inainte de a sti de ce si la cine.
Va trebui probabil sa treaca intr-adevar ani, dar nimic nu-i imposibil la Dumnezeu.
|