Seraphim urmareste aceasta tanara care la un moment dat era si ea in niste cautari spirituale.
https://www.ted.com/talks/emily_esfa...ppy/transcript
"Obișnuiam să cred că scopul vieții este să cauți fericirea. Toți spuneau că drumul spre fericire este succesul, așa că am căutat acea slujbă ideală, acel iubit perfect, acel apartament frumos. Însă în loc să mă simt împlinită, m-am simțit neliniștită și în derivă.Și nu eram singură; prietenii mei - se luptau și ei cu asta.
00:28
În cele din urmă, am decis să termin școala pentru psihologie pozitivă ca să aflu ce anume îi face fericiți pe oameni. Dar ce am descoperit acolo mi-a schimbat viața. Datele au arătat că goana după fericire îi poate face nefericiți pe oameni. Și ce m-a șocat a fost asta: rata sinuciderilor a crescut în lume, și recent a atins o creștere a vârstei de până la 30 de ani în America. Chiar dacă din punct de vedere obiectiv viața devine mai bună raportat la aproape toate standardele posibile, mai mulți oameni sunt fără speranță, deprimați sau singuri. E un vid care îi „roade” pe oameni pe dinăuntru și nu trebuie să fii depresiv clinic ca să simți asta. Mai devreme sau mai târziu, cred că ne vom întreba cu toții: totul se rezumă la asta? Conform cercetărilor,
ceea ce prezice această disperare nu e lipsa fericirii. E lipsa a altceva, o lipsă a sensului vieții.
01:30
Dar asta a ridicat niște semne de întrebare pentru mine. Viața înseamnă mai mult decât a fi fericit? Și care e diferența între a fi fericit și a avea un sens în viață? Mulți psihologi definesc fericirea ca o stare de confort și destindere, a te simți bine în clipa prezentă.Totuși, sensul e mai adânc. Renumitul psiholog Martin Seligman spune că
sensul vine din sentimentul de a aparține și de a servi la ceva ce e dincolo de tine și din a da tot ce e mai bun din tine. Cultura noastră e obsedată de fericire, dar am ajuns să-nțeleg că a căuta sensul e calea ce aduce satisfacția cea mai mare. Studiile arată că oamenii care au un rost în viață sunt mai optimiști, se descurcă mai bine la școală și la serviciu, și chiar trăiesc mai mult.
02:19
Așa că toate astea m-au făcut să mă întreb: Cum am putea trăi cu un sentiment mai mare al împlinirii? Ca să aflu răspunsul, timp de cinci ani am intervievat sute de oameniși am citit mii de pagini de psihologie, neuroștiință și filozofie. Punând toate la un loc,
am descoperit că sunt, ceea ce eu numesc, patru piloni ai unei vieți pline de sens. Și fiecare din noi își poate crea o viață cu sens costruind în viața noastră câțiva dintre sau toți acești piloni.
02:49
Primul pilon e apartenența. Apartenența vine de la a fi în relații unde ești apreciat pentru cine ești tu intrinsec și unde și tu îi apreciezi pe alții. Dar unele grupuri sau relații dau o formă ieftină de apartenență: ești apreciat pentru ce crezi, pentru cei pe care-i urăști și nu pentru cine ești. Apartenența adevărată izvorăște din iubire. Trăiește în timpul petrecut alături de oameni și e o alegere - tu poți alege să cultivi apartenența cu alții.
03:20
Iată un exemplu. În fiecare dimineață, prietenul meu Jonathan cumpără un ziar de la același vânzător stradal din New York. Totuși, ei nu fac doar o tranzacție. Își fac timp să încetinească ritmul, să vorbească, și să se trateze reciproc ca niște oameni. Însă o dată, Jonathan nu a avut restul potrivit, iar vânzătorul i-a spus: „Nu-ți fă griji.” Dar Jonathan a insistat să plătească, așa că a mers la magazin și a cumpărat ceva ce nu avea nevoieca să primească rest. Dar când i-a dat banii vânzătorului, acesta a dat înapoi. Se simțea lezat. Încerca să facă ceva bun, dar Jonathan l-a respins.
04:02
Cred că toți respingem oameni în moduri neînsemnate ca ăsta,
fără să ne dăm seama. Eu una o fac. Merg pe lângă cineva pe care-l știu și abia îl bag în seamă. Îmi verific telefonul când cineva vorbește cu mine. Aceste acte îi devalorizează pe ceilalți. Îi fac să se simtă invizibili și nedemni. Dar când conduci cu iubire, creezi o legătură care ne ridică pe fiecare dintre noi.
04:25
Pentru mulți, apartenența este cea mai importantă sursă de sens, acele legături cu familia și prietenii.
Pentru alții, cheia sensului e al doilea pilon: scopul. A-ți găsi scopul nu e același lucru cu a găsi acea slujbă care te face fericit. Scopul e mai puțin despre ceea ce vrei decât despre ceea ce dai. O îngrijitoare de la un spital mi-a spus că scopul ei e să vindece oameni bolnavi. Mulți părinți îmi spun: „Scopul meu e să-mi cresc copiii.” Cheia scopului este să-ți folosești puterea ca să-i slujești pe alții. Bineînțeles, pentru mulți dintre noi asta se-ntâmplă prin muncă. Așa contribuim și ne simțim doriți.Dar asta înseamnă și că probleme precum lipsa implicării la serviciu, șomajul,participare scăzută a forței de muncă - acestea nu sunt doar probleme economice, sunt și existențiale. Fără ceva util de făcut, oamenii plutesc în derivă. Bineînțeles, nu trebuie să găsești un scop la serviciu, dar când ai un scop, ai pentru ce trăi, un „de ce” care te face să mergi înainte.
05:31
Al treilea pilon al sensului este tot despre a merge dincolo de tine, dar într-un mod cu totul diferit: transcendența. Stările de transcendență sunt acele momente rare în care te ridici deasupra forfotei vieții cotidiene, imaginea sinelui se estompează
și te simți conectată la o realitate mai avansată. Pentru o persoană cu care am vorbit, transcendența a pornit de la artă. Pentru o altă persoană, de la biserică. Pentru mine, sunt scriitoare, e mediată de scris. Uneori sunt atât de absorbită încât pierd noțiunea timpului și a spațiului. Aceste experiențe transcedentale te pot schimba. Într-un studiu, studenții au avut sarcina să privească un eucalipt înalt de 6 metri timp de un minut. Dar după aceea s-au simțit mai puțin centrați pe sine și chiar s-au purtat mai generos când li s-a dat șansa să ajute pe cineva.
06:21
Aparteneța, scopul, transcedența. Al patrulea pilon al sensului pe care l-am aflat ia oamenii prin surprindere, de obicei.
Al patrulea pilon e arta narării, povestea care ți-o spui despre tine însuți. A crea o poveste din evenimentele vieții tale aduce claritate. Te ajută să înțelegi cum tu ai devenit tu. Dar nu ne dăm seama întotdeauna că suntem autorii poveștilor noastre și că putem schimba felul în care le spunem. Viața ta nu e doar o listă de evenimente. Poți edita, interpreta și spune din nou povestea, chiar și când ești constrâns de fapte.
06:59
Am întâlnit un tânăr numit Emeka, care a paralizat când juca fotbal. După accidentare, Emeka și-a spus: „Viața mea era minunată când jucam fotbal, dar acum... uită-te la mine.” Oamenii care spun astfel de povestiri - „Viața mea era bună. Acum e rea.” - au tendința de a fi mai anxioși și deprimați. Și așa a fost Emeka un timp. Dar cu timpul a început să „țeasă” o poveste diferită. Noua lui poveste era:
„Înainte de accidentare, viața mea era lipsită de scop. Petreceam mult și eram un tip egoist. Dar accidentarea mea m-a făcut să-mi dau seama că pot fi mai bun.” Această „editare” a poveștii lui i-a schimbat viața lui Emeka. După ce și-a spus noua poveste, Emeka a început să-i îndrume pe copii și a descoperit care era scopul lui: să-i ajute pe alții. Psihologul Dan McAdams numește asta „o poveste izbăvitoare”, în care răul este mântuit de bine. El a aflat că oamenii care au o viață plină de sens tind să spună povești despre viețile lor definite de izbăvire, dezvoltare și iubire.
08:08
Dar ce îi face pe oameni să-și schimbe poveștile? Unii primesc ajutor de la un terapeut,dar o poți face și pe cont propriu, doar reflectând atent asupra vieții tale, cum experiențele tale decisive te-au modelat, ce ai pierdut, ce ai câștigat. Asta a făcut Emeka. Nu-ți vei schimba povestea peste noapte; poate să-ți ia ani întregi și să fie dureros. La urma urmei, cu toții am suferit și cu toții ne luptăm. Dar acceptarea acelor amintiri dureroase poate duce la noi perspective și înțelepciune, ca să găsești acel bine care te susține.
08:42
Apartenența, scopul, transcendența, povestirea: aceștia sunt cei patru piloni ai sensului...
..."
Emily are dreptate toti 4 pilonii sunt foarte importanti.Apartenenta la un grup ,familie,o multitudine de relatii pozitive te intareste. Un Psiholog o denumea, Retea sociala de sprijin, adica relatiile astea te intareau la o eventuala incercare.
Scopul- Viktor Frankl a definit primul notiunea de sens al vietii. Asta era sensull vietii lui sa ii ajute pe altii sa isi gaseasca sensul vietii. Si crede-ma Seraphim a avut niste situatii foarte incurcate si le-a rezolvat cu intelepciune si cu ajutorul lui Dumnezeu.
Transcendenta aici se poate vorbii mult si o vad legata de pct 2 ,scop al vietii.
Povestirea din capul nostru asta se schimba greu, dar cu Inteleciune si ajutor de sus ,vorbit cu prietenii cum vad ei o anumita problema. Stiu oameni care vad totul in alb ,altii care vad in negru acelasi lucru, diferit.
Urmareste-l pana la capat te rog, eu zic ca merita, e tare Emily asta! :-)