[cristiboss56]

Sfântul Chiril al Alexandriei, vorbind despre momentul Înălţării Domnului la cer înaintea ucenicilor săi, spune: „După ce i-a binecuvântat şi a mers puţin mai departe, El S-a înălţat la ceruri pentru a se împărtăşi de Tronul Tatălui, cu trupul care era unit cu El. Cuvântul a făcut această nouă cărare pentru noi atunci când a venit în trup. După aceasta, la timpul rânduit, El va veni iarăşi în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii, şi ne va înălţa şi pe noi pentru a fi împreună cu El. Să Îl slăvim pe El!”
Sfântul Grigorie Palama arată că: „Astăzi, după Înviere, Domnul a stat în mijlocul Apostolilor, şi tot astăzi s-a despărţit de ei, care L-au văzut înălţându-Se la cer şi intrând cu adevărat în Sfânta Sfintelor, şezând de-a dreapta Tatălui Celui mai presus de orice început şi de toată firea, de toată numirea şi de toată cinstirea, mai presus şi de orice este cunoscut şi numit, atât în veacul de acum, cât şi în cel viitor”.
În Simbolul credinţei mărturisim că Domnul nostru Iisus Hristos „S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui”. Acest articol ne învaţă că, după ce Fiul lui Dumnezeu S-a smerit „coborându-se din cer”, adică făcându-Se om, după Înviere S-a umplut de slava dumnezeiască şi după firea Sa omenească, înălţându-Se cu trupul la cer şi șade de-a dreapta Tatălui. Părintele Dumitru Stăniloae spune că Înălţarea Domnului a însemnat şi înălţarea firii omeneşti la cer, căci Hristos este Unul din Treime şi ca Om: „Ce-a însemnat propriu-zis Înălţarea lui Hristos la cer nu putem şti. Ea nu a fost numai o intrare a trupului în lumina dumnezeiască nevăzută de ochii trupului, precum celelalte ascunderi după unele arătări, ci a fost o ridicare reală ca om peste planul din care se putea arăta oricând voia. El s-a înălţat cu umanitatea Sa la suprema îndumnezeire, deasupra spiritualităţii tuturor treptelor îngereşti, ca să fie şi ca Om la dreapta Tatălui. S-a ridicat şi ca om la treapta de Împărat al Împărăţiei omenirii înnoite. Acum a luat şi ca Om toată puterea în cer şi pe pământ”.