[cristiboss56]

În perioada premergătoare marilor sărbători apar în presă numeroase articole care prezintă diferite tradiţii şi superstiţii neconforme cu Ortodoxia. Intitulate de regulă „Ce nu trebuie să faci de …”, acest tip de articole evidenţiază anumite practici care nu au nicio legătură cu spiritualitatea şi principiile credinţei ortodoxe. De asemenea, accentul cade mai mult înspre latura negativă şi nu se are în vedere care este atitudinea corectă a creştinului cu prilejul acestor mari sărbători.
În acest sens, am selectat câteva superstiţii legate de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim şi l-am rugat pe părintele Răzvan Ionescu, un binecunoscut vlogger ortodox din cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, să ne vorbească despre aceste practici.
Se spune că persoanele care îşi uită morţii în ziua de Florii, adică nu le îngrijesc mormintele şi nu aprind o lumânare lângă o ramură de salcie, nu vor avea parte de sprijin la bătrâneţe.
Pr. Răzvan Ionescu: Sărbătoarea Floriilor este cea a intrării Domnului în Ierusalim, împlinind profeţia venirii în lume a Celui așteptat ca chip/icoană a(l) blândeţii părintești dumnezeiești. Intră călare nu precum un biruitor omenesc, pe cal de luptă, impunător prin forță, ci ca om smerit venind în mijlocul celor prea iubiţi ai lui, pe mânzul asinei. Nu vor striga pietrele, ci vocile bucuroase ale copiilor, întâmpinându-L cu ramuri pe drumul ce avea să Îl poarte spre Pătimire. De aici și noi, generaţie după generaţie, întâmpinăm liturgic pe Domnul cu ramuri, actualizând primirea ce I s-a făcut odată. Îl primim cât putem fi noi de copii, în această duminică și în toată viața noastră.
Personal nu Îl pot percepe pe Domnul așteptând la cotitura destinului nostru ca să ne sancţioneze că nu am făcut cutare gest mecanic de slujire. Nu e în Duhul Lui. Nu avem deci obligativităţi fără de care ne paște destinul rău. Domnul e bun. E minunat să aprindem o lumânare pentru cel adormit, dar nu din frică de pedeapsă în duminica de Florii, ci oricând putem. Pentru că singurul dar primit e cel cu bunăvoire.
Oamenii zgârciţi, care nu dau de pomană celor necăjiţi, se vor umple de bube şi pistrui.
R.I.: E nostim să faci din Domnul un Pedepsitor distribuitor de pistrui și bube. Nu e Domnul Hristos Acesta, ci rodul fanteziei neteologice a unora sau altora.
Chiar daca este post, în Duminca Floriilor este dezlegare la peste. Carnea de peste mâncata în aceasta zi sfântă are atributul de a vindeca şi alina bolile trupeşti, se crede…. În plus, se spune că cei care mănâncă peşte în ziua de Florii au şanse mari de lecuire. În schimb, cei care nu cinstesc cum se cuvine aceasta sărbătoare se umplu de pistrui.
R.I. Unii spun că dezlegăm la pește pentru că Hristos Însuși a mâncat pește în această zi. Nu știm ce a mâncat. Dar dezlegarea obișnuită a Bisericii e peștele, în tot cursul anului. Și nu poate fi peștele acesta vindecător, ci Însuși Domnul e Sursa Vieții și a sănătății. La El Singur să cerem sănătate, nu la o mâncare anume, fie ea și în zi de sărbătoare.
Un alt obicei este ca la miezul nopții să se fiarbă busuioc în apă și cu această fiertură să te speli pe cap, pentru a avea un păr sănătos și frumos. Altfel, însă, în Muntenia se credea că cei care se spală pe cap în ziua de Florii vor albi, devenind asemeni copacilor care înfloresc în aceasta duminică.
R.I.: Oare la ce folosește o asemenea credință? Nu deturnează ea mai curând atenţia de la adevărata înţelegere a sărbătorii? Albirea părului e semnul cuvioșiei doar dublată de prezența discernământului duhovnicesc, pe care desigur nu o spălare cu apă, și nici măcar o cântărire pur omenească a lucrurilor nu îl oferă, ci curăţia inimii și darul de Sus. Un om îmbătrânește și albește frumos când primește iluminarea dumnezeiască în inima sa.
Părintele Răzvan Andrei Ionescu este paroh al parohiei ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” (biserica Saint Sulpice), Paris. Are funcţia de consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională (Departament „teologie şi ştiință”). Este membru în comisia teologică a Adunării Episcoilor Ortodocşi din Franţa.
Coordonează direcţia „Teologie ortodoxă şi ştiință” din cadrul Centrului Ortodox de Studii şi Cercetare Dumitru Stăniloae (teologie, spiritualitate, cultură) COERDS din Paris. Este coordonator al grupului de inițiativă privind relația între teologie şi ştiință, în cadrul AOSR (Academia Oamenilor de Ştiință din România).
Este licențiat şi are un master în domeniul teologiei ortodoxăe (Bucureşti, Paris).
Doctorand în teologie ortodoxă, cu o teză privind relația între teologia ortodoxă şi ştiințe (Institutul de teologie ortodoxă „Saint Serge”, Paris).
Este inginer în electronică industrială (Bucureşti) şi deţine un master în inginerie medicală (Bucureşti). Este doctor în inginerie biomedicală (teză în cotutelă între Université de Technologie de Compiègne, Franţa şi Universitatea „Politehnica” Bucureşti – 2002).