După ce ne-am îmbrăcat cu Hristos în Sfântul Botez și simțurile noastre duhovnicești au prins viață, trebuie să le păstrăm vii și lucrătoare prin ascultarea față de poruncile Domnului și prin împărtășirea cu Sfintele Lui Taine. Căci prin aceste simțuri duhovnicești ajungem să înțelegem cu adevărat fiecare pas pe care îl facem în viața noastră și învățăm să recunoaștem în fiecare împrejurare lucrarea dreptei lui Dumnezeu, adică energia și pronia Lui. De aceea se cuvine să purtăm neîncetat în cugetul nostru această minune a învierii simțurilor noastre duhovnicești, fiindcă ea reînnoiește și păstrează viu înlăuntrul nostru duhul recunoștinței insuflat de Sfântul Duh al lui Dumnezeu. Ea ne ajută totodată să ne aducem mereu aminte de nesfârșita măreție a dragostei Sale, cu care El cel dintâi ne-a iubit pe noi, „pe când încă Îi eram vrăjmași” (Romani 5, 8-10).
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, devenim mai puternici și în stare a ne împotrivi „întinăciunilor lumii” (II Petru 2, 20), întărindu-ne în legea lui Hristos care biruiește legea păcatului ce lucrează în mădularele noastre. Marele foc curățitor și dătător de viață al lui Dumnezeu stinge în noi focul cel întunecat al lumii acesteia, îndepărtând întinăciunile și stricăciunile ei și păstrându-ne în prezența sfințitoare a Domnului.
(Arhimandrit Zaharia Zaharou)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|