Stavrofora Teodora Popoaia de la Mănăstirea Văratic a fost înmormântată duminică în cimitirul așezământului monahal care a primit-o în obște încă de la vârsta de 15 ani. Monahia a fost condusă pe ultimul drum de numeroși stareți și starețe veniți să-i aducă un ultim omagiu de la mănăstiri precum: Sfânta Parascheva – Reședința Patriarhală, Durău, Miclăușeni, Bistrița, Vlădiceni, Nechit etc.
Monahia Teodora Popoaia s-a născut la Hangu, județul Neamț, în 1936, dintr-o familie cu șapte copii. A intrat în obștea Mănăstirii Văratic în 1951, iar la 9 aprilie 1974 a fost tunsă în monahism, cu numele Teodora.
A împlinit diverse ascultări: ucenică la atelierul de covoare, iar mai târziu contabilă și secretară în cancelaria mănăstirii. A studiat pentru câțiva ani la Seminarul de la Mănăstirea Agapia și a continuat apoi studiile seminariale la Mănăstirea Neamț, după o lungă perioadă în care monahismul s-a aflat într-o grea încercare. A fost izgonită din mănăstire în anul 1959, conform Decretului 410 și a revenit șase ani mai târziu.
Între anii 1992-1999 a fost rânduită stareță la Mănăstirea Durău. Atunci a primit și rangul de stavroforă. În 1995, la inițiativa și invitația Patriarhului Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, mai mulți întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe surori, sub protia Patriarhului Ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I, au slujit la sfințirea Paraclisului din cadrul Centrului Cultural-Pastoral aflat lângă mănăstire.
Între realizările de la Durău reținem și pe aceea de înființare a schitului Răpciunița, în vatra isihastă de altădată a Muntelui Ceahlău, sub ocrotirea Sfintei Preacuvioase Teodora de la Sihla.
A cârmuit obștea de la Durău timp de șapte ani. S-a retras din stăreție în urma unui alt accident, la picior.
A trecut la cele veșnice vineri, 2 martie 2018.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|