Necredinciosul care intră în adunare și este oripilat de vorbirea în limbi fiindcă nu o înțelege și i se pare o nebunie nu este necredinciosul care are nevoie de semn divin, pentru a deveni credincios, cum a fost cazul celor care au ascultat vorbirea în limbi a apostolilor la Cincizecime. Acești necredincioși, care unii dintre ei au devenit credincioșii fiindcă semnul a funcționat pentru unii dintre ei, erau elamiți, parți, mezi etc. - orice etnie. La astfel de situații făcea referire apostolul, situații în care se puteau regăsi și creștinii corinteni, la fel ca apostolii la Cincizecime.
Cred că acum te-ai lămurit.
|