Citat:
În prealabil postat de Penticostalul Traditional
Asta am spus si eu, de la inceput.
Iar voi o dadeati pe "Nu, frate, Daniel batea matanii, e sigura treaba!".  |
Evident că Daniel leșinase de uimire, stupefacție. Era traumatizat. Dar a căzut în închinare, nu a căzut pur și simplu rupându-și gâtul. Dacă tu cazi dintr-odată, știi ce riști? Să-ți rupi mâna, gâtul, să-ți spargi capul. Daniel a avut control asupra căderii sale, este evident lucrul acesta din moment ce asculta ceea ce Îngerul îi spunea. Dar nu se mai putea ține pe picioare, de uimire. Eu zic să citești cu atenție textul biblic. Apoi Îngerul l-a pus pe picioare.
Carismații cad ca muștele lovite de Flit. Întotdeauna sunt 2 prinzători în spate. Dealtfel, Benny Hinn a fost dat în judecată de o doamnă care și-a rupt mâna fiindcă un tâmpit de prinzător nu a fost atent. Este hipnoză, clar. Atingerea lui Charcot. Absolut nicio legătură, nicio similitudine cu experiența teofanică a lui Daniel!