Citat:
În prealabil postat de Penticostalul Traditional
Deci, conform Noului Testament, vorbirea in limbi poate fi rugaciune catre Dumnezeu.
Am o intrebare atunci, tot din 1 Corinteni 14:
- de ce crestinii se rugau in limbi cand puteau sa se roage, bine merci, in limba lor materna, la ce folosea ca se rugau in limbi?
Sper ca in raspunsul tau sa nu imi dai din nou impresia ca te eschivezi.
|
Eu am raspuns la acest lucru in mesajele trecute. Am spus ca vorbirea in limbi nu se capata in urma rostirii unor cuvinte repetate (mantre), in urma rugaciunii cu voce foarte tare, extatice, etc., asa cum se intampla la penticostali. Pentru ca este scris ca Duhul sufla unde vrea si cand vrea. De exemplu, cand primeau harul incepeau deja sa vorbeasca in limbi, fara ca cel botezat sa se pregateasca intr-un fel pentru asta. Probabil cei mai multi vorbeau in limbi pe neasteptate, deci nu se gandeau ca o sa se roaga atunci in limbi. In plus, atunci cand venea acest dar e firesc ca se si rugau, era un dar al harului, o minune. Sfantul Apostol spune sa nu vorbeasca, daca vine acest dar si nu exista traducator sau nu pot traduce ei din acea limba straina. Deci, cum se vede, nu erau intr-o stare de semi-transa, in care nu pot controla ce fac, cu gandirea.