Unui bărbat iubitor de Hristos în Babilonul Egiptului, fiind dintre cei în cinste, cu puțini ani în urmă, i s-a încredințat de către stăpânire grija închisorii, purtându-se bine și compătimitor cu cei închiși în ea. Numele acestuia nu e nevoie să îl spunem, căci este încă în viață. Acest om ne-a povestit nouă cu cele mai înfricoșătoare jurăminte:
„Într-o zi, după ce unii fermecători au fost închiși la mine, intram adeseori să îi anchetez separat, cum este obiceiul celor cărora li s-a încredințat o astfel de treabă, luând în scris declarațiile lor și cuvintele lor, ca să aducem stăpânirii cele referitoare la ei. Unul dintre ei, care era mai bătrân, când a văzut discernământul meu, că mă purtam față de ei cu iubire de oameni și că aveam sentimente de compătimire față de toți cei de acolo, luându-mă deoparte îmi zice în limba thebaică: „Te jur pe tine pe Dumnezeu, Cel care ne-a predat pe noi în mâinile tale, niciodată să nu stai la ancheta noastră, a celor patru fermecători, fără să te împărtășești mai întâi și să porți crucea la gât. Căci tovarășii mei sunt oameni răi și vor să-ți facă rău. Dar dacă vei face cum îți voi spune eu, nici aceștia, nici vreun alt om nu îți va putea face rău”.
Dacă demonii și fermecătorii mărturisesc acestea, este limpede că mai nelegiuiți decât aceștia sunt cei care nu mărturisesc Sfântul Trup al lui Hristos și care hulesc în fiecare clipă Crucea Lui și pentru Crucea Lui ne pedepsesc pe noi. La cine mă refer? La vrăjmașii Crucii (acești „vrăjmași ai Crucii” sunt arabii, care persecutau creștinii la acea vreme) al căror sfârșit este pierzania (Cf. Filip. 3, 18-19), potrivit cu ceea ce spune Dumnezeu prin gura lui Pavel Apostolul.
(Sfântul Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovnicești, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2016, pp. 106-107)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|