Subiect: Sfintii Zilei
View Single Post
  #990  
Vechi 18.12.2017, 20:13:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

1. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul s-a născut într-un sat nu departe de Rădăuți, din părinți binecredincioși, primind la botez numele de Dimitrie.
Iubind cele duhovnicești, a părăsit încă de la vârsta de 16 ani casa părintească și a intrat în obștea mănăstirii din Rădăuți închinată Sfântului Nicolae, nevoindu-se și sporind în credință și în fapte bune, în rugăciune și în privegheri de toată noaptea. Se îndeletnicea zilnic cu citirea cărților Sfinților Părinți și a cărților de slujbă, arătând ascultare și smerenie în toate cele încredințate lui de starețul acestei obști.
Ca răsplată a nevoințelor sale a primit chipul îngeresc, cu numele de David, însă râvna pentru nevoințele duhovnicești mai aspre l-a îndrumat către mănăstirea Sfântului Leontie de la Rădăuți, aproape de satul Laura de astăzi. Aici, lucra ziua împreună cu viețuitorii mănăstirii, iar noaptea se ruga în chilia sa necontenit. Văzându-i râvna și simțindu-i dorința neîncetată după Dumnezeu, starețul mănăstirii i-a dat schima cea mare, la sfatul părintelui său duhovnic, primind numele de Daniil.
Nu după multă vreme de la primirea schimei celei mari, s-a retras, cu binecuvântarea starețului său, lângă pârâul Vițău, în pădurile din jurul Putnei, unde și-a săpat într-o stâncă o chilie care se vede și astăzi, nu departe de Mănăstirea Putna. Asprele sale nevoințe îl vor face repede cunoscut, fiind căutat de mulți credincioși spre a-i cere sfat și îndrumare duhovnicească dar și pentru a mijloci la Dumnezeu pentru vindecarea bolilor sufletești și trupești.
Între nenumărații săi fii duhovnicești care-l cercetau adesea, pomenim pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare († 1504), care a primit de la Cuviosul sfaturi duhovnicești și binecuvântare. Se spune că pentru întâia dată Ștefan a venit la chilia Cuviosului în anul 1451, când tatăl său fusese ucis la Reuseni. Sfântul l-a îmbărbătat și i-a prorocit că va ajunge domnitor, ceea ce s-a și împlinit peste șase ani (1457). La sfatul Cuviosului, marele Ștefan a ctitorit, în 1466, Mănăstirea Putna.
După sfințirea acesteia, în 1470, Cuviosul a mers să pustnicească la stânca Șoimului, lângă Voroneț. Ștefan cel Mare l-a cercetat și acolo, în anul 1476, după înfrângerea de la Războieni. Sfântul sihastru l-a încurajat să strângă iarăși oaste și să apere țara și creștinătatea de păgânii năvălitori. Voievodul l-a ascultat și a făgăduit că după fiecare biruință va ridica o biserică, ceea ce a și împlinit. Astfel, alături de marele Voievod, Sfântul Daniil ocrotea Moldova prin rugăciunile sale cele neîncetate și bine-primite de Dumnezeu.
În anul 1488 marele Ștefan a construit, în doar patru luni și jumătate, Mănăstirea Voroneț. Cuviosul Daniil a venit atunci în obște, fiind ales ca stareț. Aici a povățuit obștea monahală și pe pustnicii din împrejurimi, fiind părinte duhovnicesc și multor credincioși care-l căutau pentru folos sufletesc. Dumnezeu i-a dăruit și darul facerii de minuni, pe care Cuviosul căuta din smerenie să-l ascundă în tot chipul.
Totuși vindecările de boli și izgonirea duhurilor necurate erau semne ale sfințeniei sale, pentru care era mult cinstit. Cuviosul Daniil a trecut cu pace la Domnul Hristos, Căruia I-a slujit din fragedă tinerețe, în anul 1496. Pe piatra de mormânt așezată de Sfântul Voievod Ștefan, stă scris: Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil.
În anul 1547, din porunca mitropolitului Moldovei Grigorie Roșca († 1570), ucenic al său, chipul i-a fost zugrăvit, cu aureolă de sfânt, deasupra ușii de la intrare, pe latura de miazăzi a bisericii. Pe pergamentul pe care Cuviosul Daniil îl ține în mână stă scris: „Veniți, fiilor, ascultați-mă pe mine și vă voi învăța frica Domnului” (Psalmul 33, 11).
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat la 21 iunie 1992, rânduindu-i zi de prăznuire la 18 decembrie
2. Sfinții Mucenici Sebastian și Zoe – Sfântul Mucenic Sebastian s-a născut în anul 255 în orașul Narbona din Galia (Franța de astăzi), dar a crescut în Mediolan (Milan – Italia) de unde era familia sa. În anul 283 a trebuit ca fiu de nobil ce era, să intre în armata împăratului Carin (283-285). Dorința lui Sebastian era aceea de a ajuta pe creștini în suferințele și necazurile lor. Ocazia s-a ivit atunci când doi frați, Marcelin și Marcu, mărturisiseră pe Hristos cu mult curaj și își așteptau moartea în liniște.
Părinții lor, Tranquilin și Marcia, ceruseră judecătorilor un răgaz de 30 de zile pentru a-i readuce la păgânism. În clipa aceasta de grea cumpănă a venit la ei Sebastian, comandantul cohortei I de pretorieni. Cei de față au rămas uimiți auzindu-l pe Sebastian cum îi îmbărbăta pe cei doi frați să moară pentru credința lor în Dumnezeu: Ostași ai lui Hristos, iată că prin înălțarea sufletelor voastre v-ați apropiat de biruință.
Nu vă lipsiți de El pentru o astfel de tânguire nefolositoare… Dacă părinții și frații voștri ar ști de viața cea veșnică, cea plină de bucurie, s-ar sârgui să meargă și ei împreună cu voi. Toate acestea s-au întâmplat în casa lui Nicostrat, care se ocupa cu paza celor întemnițați. Soția lui Nicostrat, de șase ani era mută. Văzând aceasta pe Sebastian cum încuraja pe cei doi mucenici, a căzut în genunchi înaintea lui arătându-i că este mută.
Sebastian i-a făcut semnul crucii peste gură și în clipa aceea și-a recăpătat glasul. În urma acestei minuni, mucenicii Marcu și Marcelin și părinții lor Marcia și Tranquilin, Zoe și soțul ei Nicostrat și încă 16 din cei întemnițați au primit sfântul botez din mâinile pretoului Policarp.
În momentul când persecuția împotriva creștinilor s-a întețit, Zoe a fost prinsă în timp ce se ruga la mormântul Sfântului Apostol Petru și după cinci zile de temniță a suferit moarte martirică. Marcelin și Marcu au fost supus supliciilor și în cele din urmă au primit moarte martirică. Sfântul Mucenic Sebastian a murit în hipodrom (locul de întrecere al călăreților) încredințând sufletul său lui Dumnezeu în chip mucenicesc.
3. Sfântul Ierarh Modest – A fost stareț al Mănăstirii Sfântului Teodosie din Palestina. În anul 614, patriarhul Zaharia al Ierusalimului i-a încredințat Cuviosului Modest grija eparhiei, pe durata exilului său. După moartea lui Zaharia, Modest a fost ales patriarh. A fost un păstrător al Ortodoxiei și luptător împotriva ereziilor. A trecut cu pace la Domnul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote