În urmă cu ani buni, prea mulți, o bunică a spus unui tânăr teolog: „Vezi, că până acum Maria s-a uitat tot timpul la icoana Mântuitorului. Tu, acum, te-ai interpus între icoana Mântuitorului și ea. Să nu trădezi nici icoana din spatele tău, nici femeia din fața ta”.
Ca preot, aceasta este cea mai grea dintre responsabilități. Pentru că, deși ești tată copiilor tăi și părinte unei comunități întregi, rămâi soțul unei singure femei. Și, obligatoriu, bărbatul unei singure femei.
În viața de familie, este bine să fiți echilibrați. Să nu credeți că cineva poate înlocui pe altcineva. Eu am auzit foarte multe femei care spun: „Renunț la el, dă-l încolo de nenorocit, că eu Îl am pe Domnul!”. Dar Domnul ți-a spus vreodată să renunți? Îi plac lui Dumnezeu demisiile? Sau extrema cealaltă: Acela bea de rupe și-o bate în fața copiilor, și ea zice: „De dragul copiilor, nu renunț la el!”. Lasă-l, femeie! Tocmai de dragul copiilor, închide-l și fugi! Numai că noi foarte rar suntem capabili să luăm hotărârile cele bune în Duhul lui Dumnezeu.
Nici Dumnezeu nu înlocuiește bărbatul, nici bărbatul, pe Dumnezeu. Nici muierea nu Îl înlocuiește pe Dumnezeu, nici Dumnezeu, pe muiere. Dacă păstrăm ordinea ierarhică a iubirii, nu sunt probleme. Cum le inversăm, cum avem probleme.
(Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, Iubirea care ne urnește, ediția a II-a, Editura Agnos, Sibiu, 2015, p. 27)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|