A șa cum hoții se feresc de casa păzită de paznici înarmați, la fel și tâlharii spirituali, demonii, ocolesc sufletul rugător.
Așa cum este cu neputință ca focul să nască zăpada, la fel nu se poate ca desfătarea slavei trecătoare să nască desfătarea veșniciei.
Așa cum o scânteie poate să aprindă întreaga pădure, la fel și o faptă de-a noastră virtuoasă poate să acopere mulțime de păcate .
Așa cum nimeni nu poate să omoare o fiară fără arme, la fel nu poate să biruiască mânia fără smerenie.
Așa cum este cu neputință să viețuiască cineva fără hrană, la fel este cu neputință să arate cea mai mică nepăsare cel care dorește mântuirea .
Așa cum raza soarelui, care intră printr-o crăpătură mică în casă, luminează într-atât încât se vede chiar și praful cel mai fin, la fel și frica de Dumnezeu, care intră în inimă, ne vădește toate păcatele noastre.
Așa cum racii nu fug de primejdie, ci sunt prinși cu ușurință, mergând când înainte, când înapoi, la fel nu înaintează și nu se folosesc oamenii care uneori petrec, și alteori se tânguiesc.
( Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul )
( Glasul Sfinților Părinți , traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 128-129)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|