Orice greșeală trupească, de orice factură, ai face, când te-ai oprit din ea și îți pare rău, Dumnezeu te-a iertat! Dar în clipa în care ai pus în primejdie, cinstea aproapelui, demnitatea aproapelui, omenia cuiva, imaginea cuiva.. acolo nu primești iertare! Păcatele împotriva justeții și demnității divine, numite hulă împotriva Duhului Sfânt, nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel ce va să vie.Așadar, tot ce greșești împotriva primei porunci, a aproapelui, nu ți se iartă niciodată. Pentru că atunci când greșești pământește, e mai ușor să primești iertare, dar când greșești sufletește, e mai greu!
Ce se iartă și ce nu se iartă?
A mâncat omul prea mult, a băut prea mult, și-a făcut de cap în fel și chip și cineva, a înjurat prea mult, a fost nepăsător și idolent.. e dobitoc! Căci așa spune Psalmistul David: "Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.."(Psalmul 72:22)
Morala care aduce constrângere, nu aduce "cununa"!
Să vă dau un exemplu:
Dacă eu urăsc și vreau să omor pe cineva, nu o fac pentru că mi-e frică de puscarie.. DAR AȘ FACE-O!
Dar aici, vine Hristos și spune: „Numai dacă ai purtat ură pe aproapele, păcat de moarte ai săvârșit!”
SCOATE RĂUL DIN TINE, NU TE BUCURA CĂ NU VINE NIMENI SĂ TE LEGE E TÂRZIU!
https://www.youtube.com/watch?v=auI8-WkbnG4