2. Industria
Inainte de 1940 exista in Husi o mica industrie, dar care aveea mai mult un caracter mestesugaresc, fiind reprezentata de cateva ateliere de prelucrare a unor produse agricole, mori, brutarii, prese de ulei, velnite de rachiu, fierarii, dogarii, fabrica de caramizi, ateliere de cizmarie, cojocarie, textile, etc.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial mare parte din acestea sunt distruse de lupte.
In 1948 ce mai ramasesera din acestea sunt nationalizate.
Pe parcursul anilor 50 si 60 dezvoltarea industriei husene a fost una inceata, datorita concentrarii investitiilor la centrele de regiuni- la Iasi si la Barlad.
In 1951 este infiintata Intreprinderea de industrie locala Husi.
Stabilirea resedintei noului judet Vaslui in 1968 in orasul Vaslui duce la neglijarea si marginalizarea oraselor Barlad si Husi in special, datorita concentrarii majoritatii investitiilor la Vaslui.
Totusi, in special dupa 1970, ca urmare a politicii de asa-zisa repartizarea justa a mijloacelor de productie pe intreg teritoriul tarii, o anumita dezvoltare industriala se inregistreaza si la Husi.
Astfel, intre anii 1974- 1980, apare zona industriala a orasului Husi, prin realizarea a 4 intreprinderi industriale de subordonare republicana:
-Fabrica in incaltaminte Husana, infiintata in 1975, iar in 1978 atinge parametri proiectati. Aici s-au realizat si bocanci pentru armata irakiana. Mai exista, fiind cumparata de un investitor italian.
-Fabrica de textile Moldotext, infiintata in 1976, in 1980 atingand parametri proiectati. Astazi au mai ramas halele goale, doar in cateva hale mai functionand mici sectii de confectii.
-Filatura de bumbac, singura unitate industriala din Husi care utiliza materii prime din import. Infiintata in 1976. In 1997 falimenteaza.
-Fabrica de conserve din legume, materia prima fiind asigurata de IAS, CAP-uri, si in plus fabrica avand propriile sere si suprafete cultivate cu legume (aveea ferme horticole si pomicole in suprafata totala de 202 hectare). In 1997 falimenteaza, ultimul sau director fiind Voicu Haralambie.
Astazi, in halele unde alta data se produceau conserve de legume, exista mici sectii de confectii.
In afara de aceste 4 unitati industriale, mai existau:
-Sectia de utilaj complex SUC.
Initial apartinea de Intreprinderea de reductoare si ventilatoare Vaslui, iar apoi trece in subordinea Intreprinderii 1 Mai Ploiesti.
In anii 80, sub conducerea maistrului Teodor Loghin, SUC Husi inregistreaza cea mai mare dezvoltare. Prin eforturile lui Teodor Loghin, SUC Husi reuseste sa obtine contracte de export a utilajului petrolier in China.
Ca urmare, intreprinderea inregistreaza o dezvoltare remarcabila, avand in 1990 cca 2000 de salariati, iar un muncitor de la SUC Husi- care lucra in acord global- putea sa ajunga si la un salar de 4500 lei/luna.
Tot SUC Husi sustinea financiar si echipa de fotbal a orasului- Steaua Mecanica Husi.
Dupa 1990, cand chiar propriul sau cumnat (ajuns apoi senator), prin manevre dubioase, il inlatura pe Teodor Loghin de la conducerea unitatii, aceasta decada puternic.
Dupa 1990, cand au venit chinezii sa reinoiasca contractele cu SUC Husi, au spus ca vor sa discute cu domnul Loghin! Noua conducere a unitatii a incercat sa le explice ca domnul Loghin nu mai este la conducerea unitatii si sa negocieze cu ei. Insa chinezii nici nu au vrut sa auda, spunand ca discutam numai cu domnul Loghin! Cand au aflat ca acesta nu mai este la conducerea unitatii, chinezii au intors spatele, au plecat si au reziliat contractele.
Astfel, intreprinderea a decazut puternic, astazi chinuindu-se sa supravietuiasca!
-Sectia lemn (astazi SC Cantemir SA), care exporta piese de mobilier in Olanda. Mai exista si functioneaza.
-Un MAT, astazi desfiintat.
-ICIL, astazi desfiintat. Dupa 1990 este privatizat , la conducerea sa ajungand fosta ultima prim-secretara a orasului Maria Roman. Aceasta, printr-o politica manageriala total dezastroasa, duce fostul ICIL la faliment.
-Doua mori (Ceahlaul- situata in zona garii, si Vasuta-situata in cartierul Corni), din care astazi numai una mai functioneaza.
-Doua centre de panificatie (unul situat in zona garii, altul pe strada Stefan cel Mare), din care astazi numai unul functioneaza.
-Un abator a fostului IRIC, astazi inchis.
-Combinatul de vinificatie, situat in cartierul Brosteni. A fost cumparat de un om de afaceri din Republica Moldova.
Dezvoltarea industriala a orasului, dupa 1974, a generat anumite schimbari si in viata sociala, in constructii, lucrari edilitare, etc!
Astfel, pentru a asigura locuinte si a face fata exodului din mediul rural in cel urban, cand foarte multi oameni din mediul rural, au venit sa lucreze in fabrici la oras, s-au construit in anii 70- 80 cca 4500 de apartamente si garsoniere in oras, dar si cateva camine de nefamilisti (Husana si SUC au avut camine de nefamilisti), cantine in intreprinderi industriale (Husana, SUC si SMA-ul aveau cantine proprii).
Pe de alta parte, trecerea brusca de la viata in mediul rural (la casa, cu toaleta in fundul curtii) la cea in mediul urban (la bloc), a facut de multe ori dificila adaptarea oamenilor veniti de la tara (si obisnuiti cu o anumita mentalitate) la traiul in comun la bloc.
In plus, existau si foarte multi oameni care locuiau la tara, dar faceau naveta zilnic la oras la servici. Pe traseele interurbane a ITA spre Ghermanesti, Stanilesti si Broscosesti se utilizau 3 autobuze articulate tip DAC-117-UD, care faceau cu greu fata traficului de naveta.
In plus, se mai manifesta un fenomen, in intreprinderile industriale din Husi.
Multi din cei care lucrau acolo- atat barbati cat si femei- sustrageau produse pe care le fabrica respectiva intreprindere, pentru a le schimba cu alte produse sau pentru a le vinde (mai rar, de obicei se practica trocul direct in produse).
De exemplul: cel sau cea care lucra la Moldotext, la iesirea din schimb, baga pe sub haine un tricou, un maieu, o pereche de ciorapi, o camasa, chiloti, etc.
Cel sau cea care lucra la Husana, cu o pereche de papuci intra incaltat in schimb, si cu alta pereche iesea din schimb.
Cel sau cea care lucra la Fabrica de conserve, baga pe sub haine conserve, un borcan cu suc de rosii, etc
.
Nu mai zic de aia care aveau norocul sa lucreze la MAT, ICIL sau Abator, care aveau acces la diverse produse alimentare.
Mai greu era pentru cel sau cea care lucra la filatura de bumbac sau la SUC (nu putea iesi cu foaia de tabla in spinare pe poarta fabricii).
Apoi toti acestia dupa iesirea din schimb se intalneau la fostul restaurant Carpati din apropierea zonei industriale, unde se facea trocul in produse.
Aceasta mentalitate si acest fenomen- daunator pentru fabrici si inainte de 1989 (dar atunci se mergea pe ideea ca este de unde, ca la cata marfa produceau fabricile nu se cunoastea aceasta mica ciupeala), cat mai ales dupa 1989, a fost generat in parte si de propaganda oficiala de atunci- ca fabricile ar fi avutia intregului popor.
Din pacate aceasta mentalitate s-a mentinut printre muncitorii din fabricile husene si ani buni dupa 1990, fiind unul dintre motive (dar nu singurul) care a dus aceste fabrici la un puternic declin si chiar la disparitie.
In total in 1989, in industria huseana, lucrau cca 10.000 de salariati.
Dezvoltarea industriei a dus implicit si la cresterea populatiei orasului Husi, de la 20.715 locuitori in 1966, la 32.673 locuitori in 1992.
|