BOR a scos o brosura Întrebări și răspunsuri despre Sfântul și Marele Sinod din Creta
http://basilica.ro/ebook-intrebari-s...nod-din-creta/
de ce nu se vorbeste nimic despre cele două sinoade considerate de către toți ca ecumenice, cel din secolul al IX-lea și respectiv din secolul al XIV-lea, adică Sinodul al VIII-lea, care l-a avut în centru pe Sfantul Fotie cel Mare, din 879-880, și Sinodul al IX-lea, care l-a avut în centru pe Sfântul Grigorie Palama, din 1351, care au condamnat ca erezie, cel dintâi, Filioque și primatul Papei, iar cel de-al doilea, harul creat și, în consecință, și papismul.
Carte: "Sfantul si Marele Sinod"(Creta 2016) Intre Providenta si esec"
http://mirem.ro/pdf/SinodCreta.pdf
Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Pireului:
"Hotărârile unui Sinod pot fi recunoscute doar dacă acesta reprezin- tă o continuare autentică și veritabilă a sinoadelor precedente, ale căror hotărâri trebuie să le urmeze cu fidelitate, și, înainte de toate, această recunoaștere depinde de corectitudinea dogmelor și a canoanelor pe care le instituie. Cuviosul Maxim Mărturisitorul subliniază în acest sens: „Regula evlavioasă a Bisericii le-a recunoscut drept sinoade sfinte și aprobate pe cele pe care le-a judecat ca atare corectitudinea dogmelor”
Ecumeniștii, cu nerușinare și fără scrupule, suiți pe Trupul Sfânt al Sfintei noastre Ortodoxii, promovează și susțin ecumenismul sionist, manipu- lat de forțe sataniste și masonice, ca fiind, chipurile, adevărata învățătură a Bisericii.
Realitatea dureroasă și tragică dovedește că Mișcarea Ecumenică, prin responsabilitatea exclusivă a ereticilor și eterodocșilor înșiși, pe de o parte, și a ecumeniștilor ortodocși, pe de alta, este total ineficientă. Este eficientă doar în a sădi confuzia și a răspândi sincretismul, căci ereticii și sincretiștii se disting prin lipsa sincerității și a pocăinței, stăruind în chip satanic în erezie.
-erezia papismului continuă să stăruie în primatul mon- dial al puterii „Papei” de la Roma, în alterarea tainei Sfintei Treimi și, prin erezia despre harul creat, în fapt tăgăduiește îndumnezeirea omului.
În timp ce erezia protestantismului stăruie și aceasta în iconomahie, în tăgăduirea tainei Bisericii și a tainei pururea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu. „Hirotoniile” de femei pe treapta preoțească și episcopală și instituționalizarea homosexualității în lumea protestată, o adevărată răs- turnare a ontologiei și fiziologiei umane, ce consacră o antropologie con- trafăcută, încununare a păcatelor, precum și recunoașterea „căsătoriilor” dintre homosexuali – toate acestea dovedesc că protestantismul nu a fost absolut deloc influențat în bine de dialogurile teologice, nici, în general, erezia și eterodoxia nu s-au apropiat de linia ortodoxă, de teologia și viața ortodoxă.
Cel mai neliniștitor și grav lucru este că, așa cum reiese din studiul asiduu al textului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”5, factorii de decizii urmăresc ca prin hotărârea sinodală panortodoxă să legalizeze și să instituționalizeze, să oficializeze și să consolideze panerezia ecumenismului sincretic intercreștin și interreligios ca fiind linia oficială a Bisericii Ortodoxe. Înaintăm, cu alte cuvinte, către o recunoaștere pa- nortodoxă a Botezului („teologia baptismală”) și a caracterului eclesial al papistașilor și protestanților eretici prin invocarea perfidă a Sfintelor Canoane 7 de la Sinodul II Ecumenic și 95 de la Sinodul Quinisext.
-este menționată primirea în Biserică prin iconomie a ereticilor care s-au pocăit, după dezicerea de erezia lor; ne îndreptăm către acceptarea teoriei protestante a „ramurilor”, a eclesiologiei lărgite a pseudo-Conciliului II Vatican privitoare la caracterul eclesial deplin sau deficitar și a modelului eclesial ecumenist al „Bisericilor Surori”, care a fost edificat în ultimele de- cenii și a fost oficializat la Dialogul Teologic cu Papistașii de la Balamand, Liban (1993), unde ortodocșii ecumeniști care au semnat au recunoscut papismul ca Biserică, având har, Taine și succesiune apostolică. Astfel, Sinodul ce urmează a se întruni vine clar în conflict și în contradicție cu o tradiție ortodoxă de 19 veacuri, potrivit căreia toți Patriarhii ortodocși și toate Sinoadele locale lărgite de la Constantinopol au numit papismul și protestantismul limpede și explicit erezii și eretici."