Sfinții Epictet și Astion au pătimit în cetatea Halmyris, în anul 290, mărturisindu-și credința în Hristos. În timpul lui Dioclețian, trăia în părțile Asiei Mici un preot cu numele Epictet. Acesta ducea o viață curată și evlavioasă și pentru aceasta s-a învrednicit de darul facerii de minuni, încât pe mulți i-a vindecat de diferite boli. Astion era un tânăr, fiul unui om de vază din oraș, pe care preotul Epictet l-a catehizat, aducându-l la credința în Domnul Iisus Hristos.
Împreună au plecat din locul în care locuiau și au ajuns la Halmyris, Dobrogea, unde au continuat să ducă o viață bineplăcută lui Dumnezeu. În acea vreme, a sosit în cetate comandantul Latronianus, căruia i s-a spus că în oraș sunt doi „vrăjitori” care pe mulți i-au întors de la închinarea la idoli. Atunci, comandantul a poruncit să fie prinși cei doi sfinți și să fie supuși la chinuri groaznice. Unul dintre judecători, Vigilanțiu, văzând tăria credinței acelora, a crezut și el în Hristos. Văzând că Sfinții Epictet și Astion au rămas tari în credința lor, dregătorul a poruncit să li se taie capul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|