CANONUL 45 apostolic ( OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII)
Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s- a rugat împreună
-cu ereticii, să seafurisească; iar dac ă le a permis acestora să săvârșească
ceva ca clerici (să săvârșească celesfinte), să se caterisească.
(10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)
inca psalmistul DAVID ne spune in psalmul unu
1.Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor n-a statut si pe scaunul hulitorilor n-a sezut.
6.Ca stie domnul calea dreptilor si calea necredinciosilor va pieri.
_ Faptele Sfinților Apostol Capitolul 20
Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.
Căci eu știu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruța turma.
Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați, grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.
EPISTOLA CATRE TIT A SF.APOSTOL PAVEL
10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.
CONCLUZIE:ce sa caute un preot si ierarh ortodox sa invetze de la eretici decit erezia lor! Citeste pe verso
Exras din BICIUL IMPLETIT de ARSENIE COTEA:
Dar din ucenicii Domnului, următorii Lui pe pământ – episcopii – oare n-a mai rămas nici unul? Ce s-au făcut? Unde sunt? Nu cumva cu toții se îndeletnicesc cu schimbările și punerile la cale ale cecurilor americane și englezești, agonisite din vizitele cele de prin străinătate? Presa ne-a pus la îndemână multe date despre aceste secrete
S-au mai aflat încă și Simoni – profesorii universitari, – care, la întrebarea slugii stăpânitorului, declară: “Nu știu pre Omul acesta” și “nu știu ce grăiești”. Iar la dovada că și titlul tău de teolog te vădește că ești din ucenicii Lui, se leapădă: “Nu cunosc, zice, Biserica Ortodoxă și sunt străin de orânduielile Ei, fiindcă studiile noastre făcute în Apusul eretic, au la bază filozofia lumească”.
Grozăvia apostaziei ierarhilor bisericești
Și acestea toate sunt cea de pe urmă nenorocire, pentru că cei ce reprezintă pre Domnul pe pământ, nu numai că sunt de sine chemați, alegându-se de la cluburile politice, dar mai și dorm somn adânc de moarte, lăsând via Lui neîngrijită și gardurile ei căzute. Iar ei ca niște râmători sălbatici (imoralitatea lor) strică, surpă și caută a dezrădăcina din adânc vițele ei (ale Ortodoxiei). Pentru care pricină cu totul avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur a-i înfiera pe năimiții și politicienii aceștia arhierei, numindu-i: vrăjmașii lui Hristos, lupi, sugrumători, necredincioși, nedrepți, imorali, pânditori, fățarnici, hulitori, tâlhari, răpitori, prooroci mincinoși, dascăli vicleni, povățuitori orbi, înșelători, antihriști, sminteală, fii ai celui viclean, zâzanie, ateiști, luptători de Duh, ca cei ce au hulit pe Sfântul Duh Dumnezeu…” Și de aceea, în altă parte, același Sfânt Părinte și Dascăl, zise acel înfricoșat cuvânt: „Mulți dintre arhierei și din cei sfințiți nu se vor mântui, ci se vor munci cea mai mare parte dintre aceștia” (Cuv. 3 la Fapt. Apost.)
Deci, a sosit ceasul ca nu numai să ne trezim din letargia nesimțirii, spre a ne lumina Hristos (Efes. 5, 14), dar, ajutați de El, Domnul Puterilor, pe râmătorii aceia sălbatici și fii ai diavolului (de nu vor înceta din povârnișul cel pierzător de suflete) să-i izgonim afară din bisericile cele zidite cu sudorile părinților și strămoșilor noștri, trimițându-i la întunericul cel apusenesc, pe care de bună voie și l-au ales, spre a sărbători acolo împreună cu păgânii papistași, și apoi cu îndrăzneală și fără de frică să mărturisim de față că Una este Biserica Domnului, Sfântă, Cinstită și fără prihană, ca o Mireasă