Animalele n-au ratiune, discernamant, vointa, sentimente, pacate sau fapte bune. Sa tratezi un animal ca pe un om este cel putin o neintelepciune. Omul este centrul creatiei si totul din jur este dat pentru mangaierea si bucuria lui. Animalele trezesc in oameni sentimente, insa aceste sentimente trebuie sa ne aminteasca de Mila lui Dumnezeu si grija lui. Omul e dator sa se ingrijeasca de creatie, la fel cum ii s-a dat lui Adam in stapanire Raiul si indeletnicirea sa numeasca toate vietatile. O melancolie la amurg cu cainele drag sau un ajutor din partea calului la gospodarie...sau animalele daruite ca sursa de hrana.
Pacat este atunci cand chinui un animal, cand infaptuiesti cruzimi insa si atunci cand aduci animalul la nivelul omului; sau bine zis cobori demnitatea de Chip si Asemanare a lui Dumnezeu la nivel de animal. Sa ne asumam, deci, demnitatea si chemarea ce o avem in noi.
Ce se intampla cu animalele dupa moarte nu as sti sa raspund, dar in orice caz nu parcurge drumul ca si sufletului omului dupa moarte.
Doamne ajuta!
|