Familia I. și M. T. din Sofia și-a pierdut într-un accident unicul fiu, un băiat de 14 ani. Mama s-a înecat în durere, fiind nemângâiată, iar tatăl, auzind de grabnicul ajutător al îndureraților – Arhiepiscopul Serafim Sobolev – a început să meargă adesea la mormântul lui și să se roage acolo.
Necazul lor era și mai mare, căci, după părerea medicilor, M. nu mai putea avea copii. Soțul, însă, s-a întărit atât de mult în nădejdea puterii rugăciunilor Arhiepiscopului Serafim, încât cu mare speranță a început să-l roage cu îndrăzneală să ceară pentru ei de la Dumnezeu un fiu. Și speranța nu l-a înșelat.
Spre mirarea mare a medicilor, M. a născut un băiat și l-a numit Serafim. Acum [n. red. – 1990], băiatul are 18 ani și crește spre bucuria părinților. Fericitul tată spune deseori: „Așa de mult m-a ajutat și continuă să mă ajute Sfântul Vlădică, încât nici nu pot să-mi închipui existența mea fără el”.
(Viața, minunile și învățăturile Sfântului Ierarh Serafim Sobolev, făcătorul de minuni din Sofia, Editura Adormirea Maicii Domnului, București, 2003, p. 147)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|