View Single Post
  #1714  
Vechi 29.04.2017, 20:22:11
sofiaiuga's Avatar
sofiaiuga sofiaiuga is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.02.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.015
Implicit Ce ne mai spun sfintii -sf.vasile cel mare

3:17 PM
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre comuniunea cu cei ce au semnat documente eretice

1. În Tradiția Ortodoxă, ierarhii eretici, chiar încă neosândiți de către un sinod, au fost socotiți dintotdeauna caterisiți: în afara comuniunii de Credință și în afara Bisericii.
Sfântul Vasilie cel Mare credea că a fi în comuniune (părtășie) nu este o formalitate, ci o problemă de esență: o problemă de credință și o problemă de mântuire. Scriindu-le creștinilor din Evesa, el se roagă ca ei să nu cadă din comuniunea cu Biserica ce ține temelia “învățăturii sănătoase și neschimbate”, fiindcă Dreapta Credință este temelia comuniunii și comuniunea cu ortodocșii este semnul că cineva este numărat în “ceata drepților în ziua Domnului nostru Iisus Hristos, când va veni să răsplătească fiecăruia după faptele sale” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, cols. 937D-940A [Epistola 251: Către Evaeseni, § 4]).
Comuniunea cu ereticii, potrivit Sfântului Vasilie cel Mare, este de neîngăduit, întrucât prin ruperea lor de mărturisirea ortodoxă, fie cu totul, fie în parte, ei înșiși se așază de la sine în afara Bisericii. La fel și cei ce păstrează comuniunea cu ei.
Încă de când era diacon, Sfântul Vasilie cel Mare, acest descoperitor al tainelor dumnezeiești [Ouranophantor],în anul 361 a rupt comuniunea cu episcopul Dianios al Cesareei și a fugit în pustia Pontică, în ciuda faptului că îl iubea profund și-l cinstea pe Dianios și în ciuda faptului că Dianios îl botezase și-l hirotonise. De ce s-a ‘îngrădit pe sine’ Sfântul Vasilie cel Mare? [1]
Pentru că Dianios, nici măcar din convingere, ci doar din cauza slăbiciunii sale de caracter, a semnat mărturisirea neortodoxă de credință a sinodului semiarian din Constantinopol [în anul 360, sub conducerea ereticului homoean Acachie din Cesaerea Palestinei]. (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 388C-392A [Epistola 51: Episcopului Vosforie]).
Mai târziu, episcop fiind, Sfântul Vasilie cel Mare nu a ezitat să rupă prietenia cu episcopul de gândire ariană Eustatie de Sevastia și să întrerupă orice legătură cu el. Explicând poziția sa strictă, el scria: “În orice caz, dacă acum refuzăm să-i urmăm pe aceștia [cei din cercul lui Eustatie] și să-i evităm pe toți cei de o împreună-cugetători cu aceștia, cu siguranță merităm să dobândim iertare, “punând adevărul și propria noastră statornicie în dreapta credință înainte de toate” (Patrologia Graeca, Vol. XXXII, col. 925BC Epistola 245: Episcopului Theofil]).
2. În data de 29 iunie 1995, la Vatican, patriarhul de Constantinopol Bartolomeu și papa Ioan Paul al II-lea au semnat un document intitulat “Comunicat comun”.
În acest document, ce se vădește clar ca o mărturisire de credință, s-au stabilit: teologia “Bisericilor Surori”, teologia baptismală (a botezului comun), posibilitatea ca “începând din acest moment, romano-catolicii și ortodocșii să ofere o mărturie comună de credință”, teologia “slujirii comune” și proiectele pentru un dialog interreligios.
Această acțiune, apogeul multor alte inițiative “ecumenice” asemănătoare, este fără tăgadă căderea din Credință; susține și proclamă o nouă “Mărturisire de credință”: o mărturisire eretică. [vezi Nota no. 2]
Cum este cu putință pentru [pseudo]patriarhul Bartolomeu și pentru [pseudo]ierarhii cei de o împreună-cugetare cu acesta, care clar, constant și cu convingere – ceea ce nu este făcut deloc din slăbiciune de caracter – tăgăduiesc exclusivitatea ecleziologică și soteriologică a Bisericii celei Una (și Singura), anume, cea Ortodoxă, să fie altcumva decât caterisiți?
Mai mult, cum este cu putință pentru ecumeniști să fie în comuniune cu noi, de vreme ce ei participă din plin în mișcarea ecumenistă, dețin funcții și sunt membrii ai structurilor ei instituționale, dinlăuntrul cărora vedem cultivarea necontenită a unui minimalism dogmatic, canonic și moral ce este protivnic Ortodoxiei?
Dacă Sfântul Vasilie cel Mare ar trăi astăzi, s-ar afla în comuniune cu “ortodocșii” ecumeniști? Categoric nu; și asta pentru că ceea ce el a propovăduit este veșnic valabil: “punând adevărul și propria noastră statornicie în dreapta credință înainte de toate“.
sursa: Orthodox Tradition, Vol. XVI, No. 1 (1999), pag. 9-10
NOTE:
[1]. Întreruperea comuniunii din motive de credință este stabilită de Canonul 15 de la Sinodul I-II din Constantinopol din anul 861: „[…] cei ce pentru oarecare eres osândit de Sfintele Soboare, sau de Sfinții Părinți se despart de împărtășirea cea către întâiul stătător al lor care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia din pricina îngrădirii de sine de împărtășirea cu numitul episcop mai-nainte de cercetarea Sinodicească, nu numai că nu sunt supuși certării canonice, ci și de cinstea cea cuvenită dreptslăvitorilor se vor învrednici, căci n-au osândit episcopi, ci mincinoși-episcopi și mincinoși-învățători; și n-au rupt unitatea Bisericii prin schismă, ci s-au silit [astfel] a izbăvi Biserica de schisme și dezbinări.” (vezi Pidalion).
[2]. A se citi și Documente oficiale ce vădesc mărturisirea de credință eretică a BOR.

__________________
Reply With Quote