Ziua Invierii, sa ne luminam popoare. Pastile Domnului, Pastile. Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cantam cantare de biruinta.
Va putea gasi cineva ceva mai inaltator si mai veselitor decat cantarea aceasta? Va putea gasi cineva, undeva, expresia unei mai mari bucurii?
Toata bucuria acestei vieti, prin care putem vedea pe Dumnezeu “in oglinda si in ghicitura“, nu este nimic. Bucuria aceea, acea bucurie adevarata si desavarsita va incepe dupa moarte, cand vom vedea pe Domnul “fata catre fata“.
Dar atunci nu vom vedea pe Dumnezeu toti in acelasi fel, ci fiecare dupa masura vredniciei si puterii lui. Sa nu uitam insa ca vederea serafimilor se deosebeste de vederea celorlalti ingeri. Dar trebuie sa spunem si aceasta: cel ce nu L-a vazut pe Hristos aici in aceasta viata, nu-L va vedea nici acolo.
Bucuria de a-L vedea pe Dumnezeu se dobandeste cu osteneala in aceasta viata. Viata fiecarui crestin se poate schita ca o linie neintrerupta urcatoare. Da, este un suis, chiar daca omul “paseste” clatinandu-se ca puiul de gaina. Dar Domnul nu lasa pe om sa-si vada aceasta calatorie suitoare. I-o ascunde deoarece cunoaste neputinta omeneasca. Deoarece stie ca, atunci cand omul se increde in sporirea sa, in aceeasi clipa se si mandreste. Si unde este mandrie, este si cadere cumplita“.
(Mitropolitul Meletie de Preveza, Starețul Varsanufie – Sfaturi către monahi și omilii duhovnicești, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|