Citat:
În prealabil postat de iuliu46
O RLY? :)
Iar o iei pe aratura. Nu ar exista ortodoxie fara monahismul asta care te incurca pe tine. Dar nu ma mira ca te incurca.
|
Majoritatea schismaticilor provin din mediul monahal. Fa o statitica istorica rapida, si see 4 urself. Daca mint, ma autobannez.
Serios acum, tie nu ti-e mila de ortodoxia asta autohtona, ce forte centrifuge in rasa monhaal o trag in toti vectorii posibili? :) Justin Parvu, cipofob si legionar; Teodot, cipofob si ciudat; astiasde acum, pupatori de grecotei si antiecumenisti-vedete.
Pe vremea regimului de dinainte de 1945: stilistii, tot monk-based.
La alte popoare ortodoxe: la rusi, stilistii, nu mai zic de rascolnici, agitatorii erau indeosebi calugari si ieromonahi.
La greci, schismele stiliste: provocate de egoul unor episcopi si mai ales de termitiera agitata din Athon, care avea exercitiul nepomenirii inca din anii '70.
Pe vremea lui Papailor copti Sf. Chiril cel Mare si Dioscoros, parabolanii au omorat oameni in bataie, namely pe Hypatia si apoi pe Sf. Flavian, si asta inainte sa fie categorisiti ca eretici euthieni, nota bene, erau inca "ortodocsi" cand au comis astea. Prin anii 470-520, erau mii de monahi siriaci si nitrieni care raspandeau monofisizmul si miafizismul, cu predica si cu bata, in Egipt, actualele Liban, Siria si Iordania.
In regula, imi retrag afirmatia cu desfiintarea, aici am exagerat eu, prosteste, recunosc. Errata: Recunosc ca perceptia mea este biasata: pentru mine, acestia sunt genul de oameni care duc trairea credintei pana la un nivel periculos de entropic, vecin cu posedarea lor de catre credinta, pana la violenta impotriva aproapelui in numele puritatii dogmatice (sau, mai realist si plauzibil, a unor interese foarte lumesti a celor care le trag sforile bietilor faantici in negru). Pentru scepticul caldicel irecuperabil si soarecele de biblioteca complet lipsit de evlavie care sunt, a trai o credinta sau o idee cu patima, a trai, a muri sau chiar ucide pentru ea, este de neconceput. Singura violenta pe care o practic e cea verbala, si asta imi trece rapid, de obicei de frica. Fanaticii, fie "ai lor", fie "ai nostri", fie "ai unei tabere cu care nu avem treaba", sunt exact intruchiparea a ce urasc mai mult: credinta (in sensul cel mai larg posibil, nu sariti in sus, deci inclusiv "credinta" ateista a ideologului militant) traita cu toata fiinta, cu anularea individualitatii si glorificarea organizatiei si scopului.
Dar, macar sa fie pusa manastirea complet sub controlul ierarhului, 100%, nimic sa nu miste fara episcop. Ti se pare normal ca oricand un monah aude voci sau viseaza erezii sa poata instiga massele la nesupunere fata de ierarhi? Mie, nu.