《 continuare 》
A doua treaptă de măsură a postirii este cea a vegetarienilor (persoane care nu folosesc niciodată în alimentație lactate sau brânzeturi). La unii ca aceștia putem mai ușor să descoperim un spor duhovnicesc, pentru că pe această treaptă de nevoință începe o curățire mai profundă a minții, printr-o stare sufletească de dispoziție accentuată spre lucrarea rugăciunii (desigur, nu-i putem numi „vegetarieni” pe cei care se hrănesc cu vegetale doar pe perioada posturilor bisericești; vegetarian convins este numai cel care întrebuințează permanent, pe tot parcursul anului , exclusiv produse vegetale). Hrana ca atare se poate înfățișa sub diferite chipuri: legume (fie crude, fie fierte), rădăcini (de asemeni crude sau fierte) și semințe; în general hrana vegetarienilor este totuși mâncarea gătită (aici avem în vedere nu informațiile nutriționale despre calorii și celelalte, și nici gradul de vitaminizare, ci faptul că hrana pregătită special a celor din categoria „vegetarienilor” se deosebește de alimentația mai aspră a „fructiferilor” și „cerealierilor”, care sunt consumatori doar de boabe și de semințe crude sau înmuiate). Acești nevoitori se curățesc mult mai ușor de patimi, au atenție sporită la rugăciune și sporesc repede întru trezvie deoarece, lipsite fiind de suportul îmbuibării pântecelui, patimile slăbesc în intensitate iar trupul dobândește o vitalitate spirituală deosebită iar sufletul o înclinație aparte spre rugăciunea minții – și de aceea vegetarienii fac degrabă trecerea de la rugăciunea rostită sau citită la rugăciunea minții prin curățirea văzduhului inimii de cugetele gândurilor și de nălucirile imaginației sau închipuirii.
《 va urma 》
|