[CristianR]

În mod normal, dialogul ar trebui să reducă tensiunile şi să aplaneze învrăjbirile. Asta dacă s-ar purta mai mult raţional şi mai puţin emoţional.
Am putea ajunge în felul ăsta la împărtăşirea unei mentalităţi mai bune cu privire la modul în care e de dorit să ne manifestăm în societate.

Mai la subiect, legat de abuzul în serviciu, care e o chestiune foarte importantă pentru puterea actuală, şi asta din pricină că, pentru specia de aşa-zişi oameni de afaceri care a apărut după 90 acesta pur şi simplu nu exista.

Orice şef considera că e învestit cu puterea de a face ce vrea în aria lui: putea să angajeze pe oricine şi să dea afară pe oricine fără să se împiedice prea mult de formalităţile legale (în care nu vede decât efectiv nişte forme); putea, chiar, să-şi treacă pe statul de plată, să zicem, bucătăreasa, doar ca să ia un salariu, în timp ce aceasta lucra acasă la el.

Un şef de instituţie, spre exemplu, putea să le spună subordonaţilor săi dintr-o comisie de concurs pentru ocuparea unui post cine trebuie să câştige concursul.

Putea, dacă dorea, tot cu complicitatea celor din subordine, să facă tot felul de achiziţii în scop personal.

Sau achiziţiile făcute pentru instituţie să le facă de la un furnizor preferat şi la ce preţ doreşte.

Şi multe altele.

Ei bine, dacă se doreşte respectarea unor reguli clare şi transparente pentru toţi, pentru ei e ca şi cum le-ai cere şoferilor români să respecte regulile de circulaţie. Se supără pe Europa şi pe America, îşi amintesc deodată că sunt români şi sunt foarte mândri de asta.